1.La naiba

în mintea mea erai încă acolo

trecuseră circa

657 de zile şi imaginea ta îmi fixa creştetul capului

şi-mi spărgea coşul pieptului de fiecare dată

când clipeam şi-mi venea să dau cu tine

de toţi pereţii dacă aveam de unde să te iau.

 

la naiba,

eu abia ştiu să trăiesc

habar n-am cum să ies din astfel de situaţii

am încercat

să-mi ocup zilele cu lucruri mărunte

aşa cum fac oamenii de obicei

când nu ştiu încotro să o apuce

până la urmă am cedat

şi mi-am zis

la naiba

toată treabă asta

e un lucru bun – nu ştii cu adevărat că trăieşti

decât atunci când pe altul îl doare lipsa ta.

 

probabil asta zicea şi Iona în gura peştelui

aştepta să treacă zilele

una câte una

una câte una

până avea să se plictisească

să-şi amintească cum era viaţa

înainte de a fi înghiţit

până la urmă

nu asta facem toţi

ne avântăm în gura unui peşte

până uităm ce-am însemnat

unul pentru celălalt.

 

2. Cum nu s-a mai văzut

 

Petra s-a îndrăgostit de o barcă

cu pedale în formă de lebădă

cu toate acestea

lumea continuă să fie la fel

deşi nimeni nu a mai pomenit

o iubire atât de ieşită din comun

3. am tot dreptul sǎ nu mǎ mai gândesc la asta

ţi-am spus să laşi

lucrurile aşa cum sunt

oamenii au crescut

în loc de braţe au fire de înaltă tensiune

dacă îi scuturi puţin

ţâşneşte fum din ei şi

în loc de inimă

o băltoacă din care pescuim noi #

ţi-am vorbit o zi întreagǎ

despre cât de mult

mi-ar plǎcea sǎ trǎiesc

te-ai uitat la mine şi ai plecat

apoi

inima mea s-a fǎcut micǎ

dacǎ o strângeai ieşeau din ea

toate durerile pe care le-am avut vreodatǎ

şi uneori  te simt

în spatele meu

alte ori în dreapta mea

gândeşte-te

dacǎ Dumnezeu ar clipi

n-aş mai şti nimic de tine

ar fi ca şi cum

toţi bǎrbaţii şi toate femeile

ar tresǎri la cel mai mic

zgomot şi şi-ar smulge pǎrul

de tristeţe

dar Dumnezeu nu clipeşte

şi

cel mai rǎu lucru

care ţi se poate întâmpla

e sǎ n-ai la cine sǎ te gândeşti

atunci când nu mai ştii

ce se întâmplǎ cu tine

şi

cel mai rǎu lucru

care ţi se poate întâmpla

e sǎ vrei sǎ pleci

dar sǎ n-ai niciun om

care sǎ te aştepte.

4. Minus zece grade

Ne-am plimbat prin zăpadă

pe -10 grade

și n-ai scos un cuvânt

nici măcar un cuvânt

ca să știu și eu ce îți trece prin cap

ți-am zis

dacă nu iei viața în piept,

nu știu ce se alege de tine

apoi, brusc,

mi-ai zis că dacă o sa continui cu pesimismul,

zăpada o să ne mănânce pe amândoi de vii

atât de mult îți păsa

asta m-a făcut să zâmbesc o secundă,

apoi am revenit la ale mele

dacă nu te ascultam pe tine,

nu-mi mai rămânea nimic.