1.

din când în când
mă gândesc la discuțiile noastre lungi
și la singurătatea pe care tu
o simțeai lângă tine
și la singurătatea
pe care eu o simțeam lângă mine
cum îmi respira
fix în urechea dreaptă
și-mi spun
la naiba
dacă singurătățile noastre
s-ar fi întâlnit până acum
poate ne-am fi simțit și noi
mai mult oameni
nu doi amărâți care așteptau
pe-o bordură
să li se întâmple ceva.

2.

Liniște.

Încerc să găsesc în mine,

de ceva vreme încoace,

locșorul ăla pe care să-l umplu cu liniște.

Ca atunci când închizi ușa

de la casă

și toată gălăgia rămâne afară.

Fix așa.

3.

spune-mi când pleci
ca să ridic peste zi obloanele
tot soarele să intre-n cameră
să se pitească pe sub perne
printre cărţi, machete şi particule de praf
să stea acolo
fără să scoată o vorbă
aşteptându-te pe tine
la fel cum o fac şi eu.

 

4.

Băi, e liniște.

Mi-am pus căștile și ascult Bruce Springsteen,

cântă ceva despre un cuțit care-i trece prin suflet

și, băi,

melodia e tare mișto,

dar dacă o traduci în română e lame,

așa că am închis.

Un șiret mi s-a desfăcut,

la naiba,

urăsc să mă așez pe marginea drumului

și să se holbeze toți la mine

atunci când îmi leg șireturile.

Băi,

e liniște acum,

oamenii trec pe lângă mine

și le analizez fețele

și nu găsesc nicio fericire,

mă rog,

am înțeles că nu te poți afișa cu ea oricum,

iar cei care se afișează,

cică nu o au,

de fapt,

e doar o proiecție a minții,

dar nu eu spun asta,

ci ăștia mai mari, cu doctorate și studii.

Băi,

am tras aer în piept și mi-am amintit

cum Micul Prinț mergea de pe o planetă pe alta,

iar în primele secunde era fericit,

pentru ca planetele nu erau goale.

Apoi era trist când ajungea să vorbească cu stăpânii planetelor

și fix așa suntem și noi,

îți spun,

suntem niște planete pe care le vizităm,

unele ne plac,

altele nu,

pe altele ne facem un culcuș,

iar în fața altora închidem ochii,

și zburăm trași de niște porumbei

fără să știm spre ce planetă ajungem,

dar, băi,

contează că putem alege,

că zburăm,

că există undeva o planetă numai a noastră care ne așteaptă,

iar lumea nu mai pare chiar atât de urâtă

când știi că ai și tu ceva pus deoparte.

5.

Plutește un fel de ceață amestecată cu nori,

cu apusuri,

cu orașe care găzduiesc inimi și zâmbete,

și lacrimi,

și îmbrățișări,

și vată de zahăr,

și râuri de Cola,

și plante artificiale,

și sclipici,

și tot ce ne mai place nouă sau nu.

Cam așa se vede viața de aici, de sus.

 

6.

Ferestrele,

un fel de brațe pe care,

din când în când,

le deschizi.