1.băi, am o problemă cu brăduții de mașină
mereu mă întreb cine naiba a inventat
brăduții de mașină
nu-mi pot imagina de ce ai face un brăduț de mașină
serios, chiar nu pot, poți să râzi cât vrei
dar când îl văd cum se mișcă plictisit
în stânga în dreapta
îmi vine să dau cu el de toate geamurile
brăduții de mașină ar trebui să fie interziși
și cred ca ar trebui să fie interzise și săruturile lungi
din Pasajul Unirii
serios, mă calcă pe nervi, îți spun
când îi vezi cum se pupă în aglomerația aia
și tu încerci ca ultimul fraier să-ți faci loc pe lângă ei
și parcă tragi puțin cu ochiul
dar doar puțin, că doar te-a învățat maică-ta
că nu e frumos să te holbezi
în fine, ideea e ca atunci când îi vezi
te întrebi brusc, hai recunoaște că te întrebi,
băi, oare eu iubesc cu adevărat
daca nu am simțit nevoia de un sărut lung
în pasajul asta idiot
în care atât de multă lume își ia la revedere?
2.pur şi simplu nu am putut lăsa în urma mea
mâinile care m-au atins de atâtea ori pe frunte
şi glasul mamei ce-mi spunea că
nu merită să pleci pentru cineva
uneori te poţi întoarce mai puţin om
decât atunci când ai plecat
iar eu m-am temut de asta
griji pentru cum o s-o duci în continuare nu-mi fac
poate o să plângi din când în când
iar omul legat de tine o să te dezamăgească
încât nu o să vrei să-i mai spui aşa
dar eu sunt sigură că durerile tale
vor trece ca şi frica pe care am avut-o
când ai plecat tu prima oară.
3.la naiba,
în mintea mea erai încă acolo
trecuseră circa 657 de zile
şi imaginea ta îmi fixa
creştetul capului şi-mi spărgea
coşul pieptului de fiecare dată
când clipeam şi-mi venea să dau cu tine
de toţi pereţii dacă aveam
de unde să te iau.
- mi-am dres vocea de câteva ori
curajul nu vine
așa de simplu cum bănuiești tu
după cum spuneam
mi-am dres glasul
hmmm hmmm
și i-am zis cu jumătate de gură
sperând să nu mă audă
* să știi ca mi-e dor de iarna aia
în care am făcut ultimul om de zăpadă împreună
și de tine în bucătărie
și cred că și de șosetele aruncate pe sub pat*
apoi mi-am dres iar glasul
hmmm hmmm
* știu că știi că urăsc șosetele aruncate pe jos
dar de la o vreme mi-e cam dor de ele
și de un om de zăpadă făcut cu tine
chiar dacă suntem în plină vară*
(hai că ai zis-o
de parcă dorul ti-l programezi)
în fine
mi-am dres iar vocea
hmmm hmmm
* cred ca îmi e dor și de vorbitul tău în somn
și de certurile noastre în Ikea
nici nu-mi plăcea măcar pătura aia
dar mă cunoști prea bine
nu pot să tac
doar că verdele nu prea mă reprezintă
dar promit că data viitoare facem cum vrei
numai să te întorci – te întorci?*
5.e una dintre zilele în care
o bătaie pe umăr ți-ar prinde mai mult decât bine
sau un tort cu 24 de lumânări aprinse-n el
și câteva cuvinte care te vor face
să plângi de fericire/ spune tu
de când nu ți-a mai făcut cineva un tort
doar pentru că te iubește
și vrea să te vadă fericit
plus lumânările
ca să te simți ca atunci când erai mic
și tortul era la ordinea zilei și lumânările
stăteau într-un dulăpior din sufragerie/ erau mici
și colorate și abia așteptai să vină ziua ta
să închizi ochii să-i ții strâns strâns
să tragi aer în piept cu toată puterea ta
și apoi să suflii și chiar să crezi
că dorința ta o să se împlinească
acum stai pe-o bordură
și râzi cu lacrimi
la fel și eu
râdem pentru că e singurul lucru
pe care îl putem face în viața asta/ acum
lumânările ni se par de tot râsul
la fel și dorințele pe care
nu ni le mai punem de pe la vreo 15 ani
pentru că am învățat că ce trebuie să se întâmple
o să se întâmple
și fără să ne punem noi dorințe
la 12 noaptea sau când bem
sau când punem capul pe pernă/totuși zi-mi
dacă nu mai credem în dorințe
de ce trăim fiecare secundă
sperând la ceva mai bun?
- undeva între gât și umăr
nu aș putea să îți spun cu exactitate
dar pe-acolo pe undeva
păstram respirația ta caldă și ușoară
iar asta mă făcea să zâmbesc
al naibii de tare.
- aici pe pământ nu va fi mai linişte
şi nici tu mai fericit,
dar atâta timp cât mai există nişte mâini care să te mângâie,
merită să tremuri pentru cineva
- dacă m-ai fi întrebat
cum te cheamă după atâta amar de vreme
ți-aș fi răspuns că ceva cu m sau r sau t
de fapt știam prea bine
dar nu voiam să-ți dau satisfacție/când
ai ieșit pe ușă te-ai uitat dezamăgit la mine
mi-ai spus că puteai să juri
că am o memorie bună
ți-am răspuns că de fapt
chiar am o memorie bună
dar după un timp
unele lucruri încetează
să mai conteze cu adevărat.
- cel mai lung poem despre Kurt, anxietăți și vise mărunte.
***
nu știu daca ți-am zis vreodată
dar râd de fiecare dată când cunosc pe cineva
îmi imaginez povești
îmi imaginez cum intră-n zara și-și cumpără blugi
și o cămașă office și cum pierde nopțile la birou
râd pentru că oamenii ăștia sunt la tot pasul
mă sufoc din cauza lor
zău așa
îi văd în metrou în mega pe scara blocului
îmi vine să îi iau de umeri și să le dau una
să le zic
fraților fiți și voi și oameni
mergeți desculți beți ceva la 12 noaptea
ascultați-l pe Kurt că nu degeaba a murit
fiți și altceva pentru câteva minute din viața voastră
apoi râd și mai rău
zău că râd și mai rău
până mă doare burta
râd în prostie pentru că-mi dau seama
cât de insignifiantă sunt
cum stau în garsoniera asta mică de la Dristor
și scriu la un laptop pe care mi l-a făcut tata cadou la 18 ani
și cum am plâns ca de fiecare dată când primesc ceva de la el
zău că am plâns ca proasta
lucrurile ăstea mă emoționează ca naiba
o să râzi știu
dar vezi tu
râdem noi râdem
dar singurătatea nu scutește pe nimeni
și nici moartea
așa că îl ascult pe Kurt pentru că a trăit cândva
poate într-o garsonieră la fel de mică
și plângea ca un descreierat când își scria versurile
și mai târziu s-a sinucis
pentru că prea multă lume îl asculta
dar prea puțină îl înțelegea
pricepi tu cum stau lucrurile
toți suntem un fel de Kurt
pe toți ne doare sufletul și toți spunem
du-te naibii când nu ne convine ceva
cântăm sub duș și ne îmbătăm vinerea
suferim din dragoste sau ne plictisim de prea multă
stăm la birou până la 12 noaptea
numai și numai ca să nu ajungem precum Kurt
la naiba
viața asta ne-a fost dată să o trăim
fiecare cum poate cu xanax sau anxiar
dar hai să o trăim
ce naiba.