Frică, fricoși…

Dacă întrebăm „specialiști” din diferite domenii, vom primi, cu siguranță, diferite răspunsuri. Un biolog va spune, cu pragmatismul specific științelor exacte, că noi, oamenii,  suntem mamiferele cu capacitatea conștientă de articulare a sunetelor. Perfect adevărat, însă acest aspect se referă la realitatea imediată, la ceea ce este palpabil și ușor de demonstrat. Pe de alta parte, un filosof va răspunde că omul este îmbinarea dintre material și spiritual, amestecul echilibrat dintre bine și rău, o reprezentare la nivel micro a Universului însușii. Filosofia chineză vorbește despre Ying și Yang, principiul conform căruia în orice aspect din lume există dualitate, menținându-se astfel un echilibru.

Dar aceste lucruri răspund mai degrabă la întrebarea „ce suntem noi?”. În ceea ce privește pronumele interogativ „cine”, acesta face trimitere la conștiință, la personalitate. Consider că liberul arbitru influențează substanțial răspunsul la această întrebare și înclină balanța spre un taler sau altul, spre aspectele pozitive sau, din contră, spre cele negative. Astfel, fiecare individ are libertatea de a decide cine vrea să fie, dar are și responsabilitatea de a-și asuma aceasta decizie.

Un alt factor ce va influența răspunsul la întrebarea „cine sunt?” este subconștientul, el fixează modelele pe care le urmăm, stabilește valorile (sau non-valorile) pe care le îmbrățișăm și absoarbe influența mediului înconjurător. Întrebarea „cine suntem noi?” prezintă un verb la persoana I, numărul plural, ceea ce-l îndrumă pe om să se gândească la o analiză a unui colectiv, nu la una individuală. Prin extindere, răspunsul la întrebarea „cine sunt?” va lămuri, într-o anumită măsură, și pe cel la întrebarea „cine suntem?”. Plecând de la ideea că omul este o îmbinare între existență și suflet, se poate înțelege de ce fiecare suntem reprezentarea gândurilor noastre. Capacitatea de gândire critică îl diferențiază fundamental pe om de restul ființelor și, astfel, ideile în care crede îl definesc și îi formează esența.

Și  iată un început la o altă interogație, „cum se strecoară frica în noi?” Și cum ajunge ea la esența fiecăruia…