DE CE E FIRESC SĂ PLĂTEŞTI PENTRU TVR CHIAR DACĂ NU AI TELEVIZOR  –  Am văzut mult prea des justificarea asta: nu am tv și nu vreau/nu mi se pare corect să plătesc taxa tv. În rândurile următoare o să încerc să explic de ce greșesc cei care gândesc așa. E mișto, băi hipstere și chiar necesar să avem televiziune publica, finanțată deci de noi, cetățenii, și te rog să înlocuiești, când vrei tu, “televiziune” cu “sănătate” și/sau “siguranță”. E mișto și chiar ok să vrei să plătești un serviciu, care acoperă, prin definiție, mai mult decât nevoia sau moftul unui singur individ. Sigur că poți alege să ai sau să nu ai tv, dar alegerea ta nu ar trebui să afecteze un lucru: transmiterea informațiilor de interes general, până spre ultimul cătun. Televiziunea publică, în esență, asta face. Are grijă, pe scurt și-n cuvinte simple, ca informațiile vitale pentru societate să ajungă și la urechile celor care nu se holbează decât la desueta cutie. Și ce să vezi? Sunt mulți și întreg procesul (ne) costă! Tot nu înțelegi? Să facem o listă: vești despre un potențial război, epidemii, informații despre catastrofe & situații de urgență, detalii despre modificări legislative (despre codul rutier, poftim!),  relatări de la evenimente sportive majore și chiar chestiuni banale, cum ar fi vremea de mâine… toate trebuie să circule și pe un canal public. Ca să știe lumea! Chiar și aia care nu are încă net și care dă sarmale copilului de nici 1 an. Dacă în jurul unui om smart, care răzbate fără tv, trăiesc 100 de proști, fără acces la informație, nici viața celui privilegiat de soartă nu e cea mai frumoasă. Știu că e o discuție lungă despre performanță. Primim oare suficient cantitativ și calitativ de banii pe care îi plătim? Asta e o zonă mlăștinoasă, care duce, în cele din urmă, la neglijarea sau contestarea argumentelor de mai sus. Avem nevoie de o televiziune publică și, evident, ea trebuie să își respecte misiunea. E logic să o susținem și să-i înțelegem rolul. Sunt lucruri în viață unde nu se-aplică principiul plătești cât consumi, ci plătești pentru ca orice cetățean, indiferent de condiția socială, să poată consuma. Iar acest bine comun îl potențează, cum ar zice Vanghelie, și pe cel dă pă persoană fizică. Din nefericire, politrucii autohtoni au gândit exclusiv pe persoană fizică. Mașina lor arată bine, drumurile noastre nu. Copiii lor fac școală sau o afacere bună, elevii cu care sunt contemporani n-au toți șansa asta. Traiul lor e indecent, traiul celor mulți nu e nici măcar decent. Toți au mizat pe cartea asta perversă: să-mi fie mie bine, mie îmi convine, ce îmi pasă mie de restul? Fix pe dos ar trebui să fie filosofia celor care se cer în frunte unei comunități. Să prospere dimpreună cu ea și să-i asigure acces la pachetul standard de informație, sănătate, siguranță și educație publică. Ce-mi trebuie mie drumuri? Eu am elicopter sau cel puțin un girofar! Ce-mi trebuie mie lift? Eu stau la parter…

BOGDAN  CIUCLARU este jurnalist, om de radio, lucrează la EUROPA  FM   și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA…