1.Țara o arde pe comedie – Cu mulți ani în urmă lucram la un ziar local. Și între articole se strecura obligatoriu și horoscopul. N-aveam cititor în stele, așa că zodiile se copiau elegant de prin diverse reviste vechi și chiar foarte vechi. Toți știam asta. Toți! Dar asta n-o împiedica pe o fătucă de-acolo să stea cu pagina de ziar în mână și să parcurgă cu voce tare cele scrise pentru zodia sub care se născuse. Apoi zâmbea și șoptea: se întâmplă, așa e! Se potrivește! În seara asta mă uitam la tv. Între invitați era și Turcescu, astăzi deputat ales. Și despre el s-ar putea spune că e un personaj din vechile reviste, un personaj interesant pentru cei care cred și citesc în stele. În fine, ce voiam de fapt să vă zic… În mod paradoxal țara asta are un raport nefiresc de oameni încruntați la o cantitate uriașă de întâmplări amuzante. Ba chiar aș spune că realitatea poate fi reclamată la Consiliul Concurenței pe motiv că sufocă zilnic orice tentativă de a imagina umor și situații hilare. Nu există condei cu atâta talent și cu un simț atât de ascuțit de a anticipa și de a fabrica un comic de situație precum episodul cu acoperitul care se confesează live la tv și care ulterior se alege parlamentar. Lucrând seara pe desfășurător, pentru zeci de emisiuni matinale la radio, am întâlnit multe situații în care ajungeam cu animatorii la concluzia că e nevoie, înainte de a introduce ascultătorilor o întâmplare, de un disclaimer, prin care să subliniem că poveștile ce urmează a fi prezentate nu sunt ireale, adică rodul vreunei scriituri a la The Onion. Realitatea trișa mișelește și concura cele mai indrăznețe scenarii. N-avea nimeni timp, talent sau curaj să proiecteze fantezii precum cele pe care le găseam în știri. Țara o arde pe comedie, exclamă serialul-brand de țară. O arde pe comedie cu oameni triști? Cu atâta amar de comedie în jurul nostru oamenii se incăpățânează în a fi posaci? Ce ironie! Păi, da! Pentru că situațiile de zi cu zi nu-s excepțiile comice pe care societatea le condamnă și nici nu stârnesc râsul prin incidența lor izolată. Nu-i nimic exotic în ceea ce e astăzi de râs. Ba chiar e supărător de firesc să ne facem cumva, undeva, de râs. Țara n-o arde deci pe comedie, ci comedia de fapt, în cantități uriașe, ne arde încet, cu o rutină super-enervantă…

2. Ce trebuie să facem mai des? – Să râdem… La ProFm e un concurs foarte interesant. De fapt, foarte curajos. Pentru un premiu consistent, ascultătorii trebuie să imite sunetul porcului… Știu, unii oameni (foarte puțini!) se încruntă. Asta ca să nu zic direct că sunt un pic ipocriți. Își pun copiii să imite toate animalele, ar face și ei precum vaca, precum cococșul, dar precum procul…li se pare de porc. Incomod sau inadecvat. Nu știu să-ți explice de unde li se trage jena, dar porcu’ are el ceva!!! E urât! Porcul e așa…e…măi, porcul e…eu n-aș face.Da. M-ați convins! Porcul e bun la păpică. Piftie! Și-atât. Măi, incruntaților și rezervaților, sunt zeci de animații, basme și povești cu porci. Și chiar sunt simpatice! Problema e la voi! Nu știți și, treaba voastră de ce, nu vreți să vă jucați! Vestea bună e că mulți ascultători se joacă. Au acceptat convenția și încearcă să fie cât mai creativi. Asta ce înseamnă? Înseamnă că râd! Se amuză! Cântă! Grohăie! (Ce scandalos!) și dau rutina unei dimineți pe 5 minute de fun. Unii dintre ei, cei mai creativi, primesc și premiu. Și-l merită din plin. P.S. Ah! Și eu sunt subiectiv așa că trebuie să analizați atent dacă argumentele mele stau în picioare. De ceva vreme lucrez la ProFM! Și-mi place că ai mei colegi au acceptat provocarea de a-i căuta pe cei care au factorul groh. Nu le zice nimeni ascultătorilor să fie porci în viața reală(și-n societate sunt atâtea exemple!!!) ci îi provoacă la un joc. Ai în tine un minimum de resurse pentru a nu te mai lua chiar atât de mult în serios? Atunci încearcă să râzi mai mult! Chiar și de tine!

3. Stați o clipă! – Am pus o poză cu o grădință din Dâmbovița. Îndrăznește să crezi în România, țara lucrului bine făcut bla bla blaaaa… Și vă citez și ceva din „Adevărul”, de unde am luat poza: „Şefii Inspectoratului Şcolar Dâmboviţa ştiu despre grădiniţa din container şi nu au nimic împotrivă, mai ales că acolo există condiţii mai bune decât în multe clădiri în care funcţionează instituţiile de învăţământ”.

BOGDAN  CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste  toate, absolvent de CARABELLA…