1. ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă.
ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată. ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un loc.
împreună adv. în unire cu altul, în societate: a merge, a lucra împreună.
împreúnă adv. (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu.
Înclin să cred că la începutul lui februarie 2017 românii l-au (re)descoperit pe #ÎMPREUNĂ! Suntem împreună o țară, împărțim aceeași infrastructură, locuim împreună în același spațiu, lucrăm împreună și, iată, strigăm împreună. Cineva a reușit să declanșeze fix genul acela de întâmplare care i-a făcut pe oameni mai conștienți de forța unei comunități unite. Teribilă ispravă! #neamtrezit #neamluminat
Împreună, oamenii chiar au o putere imensă. Și ei, se pare, au început să simtă lucrul ăsta! Ăsta e motivul pentru care strada e mai determinată și-n același timp mai veselă. E o regăsire! Românii încep să se revadă și, foarte important, încep să se tolereze unul lângă celălalt. Apoi strada emană o bucurie adolescentină și, aidoma celor din generația Facebook, își face selfie-uri în această inedită ipostază. Uitați-vă, sunt frumoasă, sunt curată, am bun simț, nu-mi plac hoții, strig, am spirit civic! Strada e o poezie care vrea like-uri și share-uri. Și le merită din plin! Vezi #neamunit
Strada pune din nou România pe primele pagini și în deschidera jurnalelor marilor televiziuni, iar străinii par să ne privească din nou cu simpatie. Am încercat să înțeleg ce vor oamenii: vor să fie în centrul preocupărilor celor din politică. Vor normalitate. Mesajul? #neamsaturat
În acest peisaj al normalității, hoții stau la pușcărie, nu guvernează și nici nu sunt favorizați de cei care o fac. Asta e cea mai vehementă strigare: toleranță 0 față de corupți! Unde e absurditatea? Unde e manipularea?
Apoi oamenii sunt deciși să joace până la final acest meci. Nu vrei să guvernezi pentru cei mulți? Atunci hashtag #rezist/#rezistăm. Înseamnă că oamenii de-acolo, din stradă, au început să înțeleagă miza. Acolo unde se fură, te mânâncă viermii în spital, în școli insalubre și chiar în penitenciar.
Trec acum la partea cu rațiunea. Rațiunea te face să te întrebi cum se conservă și cum se canalizează spre ceva concret, benefic, această energie.
Timișoara pare, de departe, cel mai bun exemplu de organizare. Revendicările iau forma unui document, unei proclamații, iar oamenii încep să-și sincronizeze vocile.
Care sunt pașii următori? Aici chiar avem o bubă! Politicul e aproape în totalitate găunos. Opoziția e mai degrabă tentată de a prinde scaunele celor de la putere și se știe/sau se face că nu știe că e și ea contaminată de aceleași metehne care provoacă repulsie în piață. Cine preia pe piept mișcarea? Și cine va merge umăr la umăr lângă oricare guvern cu o pancartă din Piața Victoriei. Asta ar trebui să se întâmple. Să se guverneze cu fața la pancartă și chiar cu jurământ că cele promise nu vor fi uitate.
N-am nici viziunea și nici experiența pentru a răspunde cum trebuie continuat. Știu doar că proiecția trebuie să continue pe clădiri. Să le spunem zilnic #văvedem pentru că doar așa vor face ce trebuie.
Chiar așa! N-ar fi cool ca proiectorul din piață să ajungă monument? Proiectorul din Piața Victoriei trebuie să fie acel Speakers’ Corner din Hyde Park-ul londonez.
Scriam în 2013 despre Strada „Neam săturat” și despre victoriile unei noi generații, care nu doar că a prins gustul protestelor, ci care își cam pierde răbdarea cu întreaga clasa politică. Astăzi, la 4 ani distanță, România e din nou în stradă, iar ideea de bază e aceeași: Ajunge! Gata cu hoții, cu hoția și cu toate acele gesturi care ne fac rău și ne țin departe de partea prosperă și civilizată a continentului.
Câteva sute de mii de „răgălii” strigă în multe dintre orașele țării, strigă pe-o singură voce faptul că e pur și simplu sfidător ca politicul să-i apere pe corupți de lege. Practic, oamenii se simt dezamăgiți și înșelați văzând că cei trimiși în instituții, în urma votului consumat recent, nu se luptă să-i apere pe ei de hoți, ci pe infractori de lege.
Românii au început să înțeleagă că nu-și mai permit să fie indulgenți față de corupți. Pur și simplu nu mai vor să facă asta, iar atitudinea lor este cât se poate de sănătoasă. Toată lumea din stradă știe că acești șobolani se ascund și-n alte partide, nu doar în PSD. Față de toți există aceeași repulsie. Scandările încasate în aceste zile de PSD, vor avea aceași intensitate împotriva tuturor celor care se poziționează de partea penalilor.
Promit să revin cu observații despre mesajul care se ridică din piețe.
Astăzi însă o să inchei prin a spune că îmi dă cu rest teoria care susține că există niște păpușari care îi manipulează pe români învățându-i/îndemnându-i să fie exigenți cu angajații lor din Parlament sau Guvern. Păi care e deranjul? Adică ar fi de preferat o populație inertă care înghite promisiuni pe bandă? Am fi mai câștigați dacă pentru câțiva leuți în plus am merge pe stradă cu capul plecat?
La colț:
– Și o plăsuță…
Doamna se îndreaptă către un sertar și mă întreabă fix în timp ce-mi întinde plasa:
– Ce zi e azi? Nu e luni, nu? Că lunea nu prea merg cardurile
***
La magazinul de jucării:
– Bună ziua, caut o broască… E una care vorbește.
– Nu vă recomand.
– … o aveți?
– Da. Dar vorbește bulgară.
– Păcat! Acum văd că sunt și mai ieftine decât cățeii care știu română!
***
La alt magazin, din alt colț
Parchez. Lângă mine mașina pe care scrie Poliția Locală e parcată și ea. În diagonală, ocupând două locuri. De ce să mă iau de ei? Oricum pleacă și sunt și cu copilul. Nu mă iau de ei. Mă uit doar ciudat fix cât să-mi transmită și ei din priviri că-i doare în pix. Ies din magazin, așez copilul pe scaun și fix în secunda următoare un Logan îmi blochează ieșirea cu spatele. Arunc o privire și văd că lângă mine sunt vreo 3-4 locuri de parcare libere. O să vadă și domnu’…Loganul se mișcă lent, dar se mișcă. Speranța moare brusc. Mașina se oprește în ciuda examenului de permis, cu stopul de frână luminând amenințător spatele bolidului meu cu milioane de ponei putere. Apăs pe goarnă delicat ca o balerină. Loganul pare că a înțeles mesajul și se pune în mișcare. Doi milimetri. Pot să ies, dar o să fie cu emoții și cu o coloană infectă pe străduța cea îngustă. Fac 3-4-5 manevere înainte-înapoi și izbutesc și mă demarc elegant ca un atacant. Ceva iese prost și pierd controlul! Controlul dăcât al nervilor de data asta. Clocotesc, țip și îi arăt șoferului ca un antrenor coleric faultul: sunt 3 locuri libere!!! 3 locuri! De la nervi și vocea se-ascute. Eat this, Ouatu! Ne intersectăm privirile. Eu, un agitat mic și schimonosit. El? Un bătrân. Indolent și fără prea mare putere de a înțelege că a reușit să aprindă iadul cu 2 mm de bară spate. În plus, eu rămân dator și cu niște explicații. Tati, vulcanul a erupt pentru că nenea n-a parcat cum trebuie…
BOGDAN CIUCLARU este jurnalist, om de radio, și este, peste toate, absolvent de CARABELLA…