Pentru un copil, lumea este un loc magic, iar jocurile reprezintă o modalitate de-a o descoperi. Înaintea dezvoltării tehnologiei, copiii inventau diferite jocuri, cu propriile reguli, foarte distractive ca „Baba Oarba”, „Lapte gros”, „De-a v-aţi ascunselea” şi multe altele, ocupându-şi, astfel, timpul lor liber.
Aceste jocuri ale copilăriei ne rămân toată viaţa în memorie şi, indiferent de vârstă, încă îţi mai doreşti să petreci acele timpuri. Acest sentiment de dor apare mai ales la adolescenţii din liceu, care încep să cunoască viaţa şi greutăţile ei.
De asemenea, jucându-se, copiii interacţionau direct, socializau mult mai mult decât în zilele noastre, învăţau să lucreze în echipă şi, nu în ultimul rând, îşi dezvoltau gândirea şi îşi puneau în aplicaţie ideile rezultate din imaginaţie. Lucruri foarte importante în dezvoltarea unui copil.. Nu?
Din punctul meu de vedere, copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii, în care nu ai nicio grijă şi te poţi juca în voie toată ziua şi consider că la evoluţia noastră ca oameni a contribuit, mai mult sau mai puţin, şi copilăria noastră, dezvoltată la rândul ei, din punctul meu de vedere, şi de jocurile practicate.
Aşa cum spunea şi Constantin Brâncuşi: „Când nu mai eşti copil, ai murit de mult”. Aşadar, copilăria nu este doar o vârstă biologică, ci şi o stare de spirit. A fi copil nu înseamnă neapărat a fi infantil, ci înseamnă a privi lumea cu ochii plini de bucurie şi curiozitate.
CĂTĂLIN DIMITRIE ZEGHERU este absolvent 2016 al Colegiului Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…