să stai închis într-o cutie de metal
să-ți reeduci mintea
să treacă timp (mult timp să treacă)
să ieși desculț pe nisip
să alergi
să reînveți să te bucuri Continuă să citești
Arhive categorii: Diana DĂSCĂLESCU
Diana DĂSCĂLESCU – mii de bucăți colorate
amnezicul de pe strada 14
a clacat în fața tramvaiului
a fost îndesat
în mașina de tocat trupuri.
cuțitul era ascuțit
trecutul i-a fost ciopârțit Continuă să citești
DIANA DĂSCĂLESCU – înainte
mi-au turnat acid în plămâni
până s-au convins
că sunt inalterabili
e anormal să am remușcări
după ce am fost privită
ca un handicap. Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – ca un animal
am gândul perforat
ca un animal
care renunță la rațiune,
recurge la instinctul
de supraviețuire
orice e suspect. Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – timoare
în fiecare dimineață încep să plâng
nu sunt sigură de ce mi-e frică
mi-am sculptat chipul pe un copac
la care mă rog noaptea.
ceva străin trăiește în mine Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – rece
pe rând
ne dezbrăcăm de autoritate
constatăm
că paharele zăcute
sunt mai goale ca noi
ne umplem venele
până la refuz Continuă să citești
Diana DĂSCĂLESCU – l-am lăsat ascuns pe o treaptă
de mâine
nu o să mai deschid ochii
în același loc în care i-am închis
din trup, o să fiu hologramă
prin care cuțitul nu pătrunde
prin care acidul nu curge. Continuă să citești
Juniori de Carabella
Bătrâna Alda
de Diana DĂSCĂLESCU
Departe de sat, se află câmpul cu spini și gropi adânci acoperite de mlaștini, unde trăiesc doar crocodili așteptând înfometați prada. Se zvonește că acolo, în fiecare noapte își fac de cap strigoii rămași în urma sufletelor celor care au vrut să ajungă până la sfârșitul câmpului și au dat greș. Despre Continuă să citești