Arhive categorii: Larisa Ioana MILEA

Larisa Ioana MILEA – Ambiţie pură

larisa_mileaCapitulez,  sunt învinsă, mă retrag, refuz, nu sunt capabilă, renunţ… Regret să te anunţ, dragă soartă, dar nu o să auzi din gura mea nicio afirmaţie de genul celor de mai sus. Sunt de un infinit de ori mai încăpăţânată decât poţi fi tu de nemernică uneori, iar cea mai bună parte este: îmi place nespus acest lucru. Mă simt bine să știu că pot să lupt, deși armele de care dispun nu sunt palpabile și nu pot provoca răni fizice nimănui. Am un soi de voinţă „monstru” care îmi servește drept propulsor. Am început să-mi trăiesc viaţa într-un ritm obositor, dar nu ţin neapărat să mă plâng. Haosul pe care sunt nevoită să-l înfrunt mi-a ajuns un tovarăș incontestabil. Mereu acolo să îmi demonstreze că pot mai mult decât credeam că pot. Dezordinea nu mă omoară, ci mai degrabă mă face să mă simt vie. Continuă să citești

Larisa Ioana MILEA – Ce aroganță…

Poftim, sunt arogantă. Și nici foarte onestă nu mă pot considera. Abuzez de propria-mi putere de exprimare și o simt ca pe un păcat. Un păcat capital care nu va fi acceptat cu ușurinţă în această societate pe care înaintașii mei au construit-o din greu, cu eforturi inimaginabile presărate cu sacrificii de orice natură. Au murit eroii naţiunii mele, naţiunii noastre. Au murit în numele prea măritelor drepturi care încă se încalcă cu nerușinare, iar noi, generaţia pe care o hrăniţi cu o educaţie peticită, nu vedem acest fapt real. Suntem orbiţi și ignoranţi. Ne-am îngropat valorile morale în mormane de principia moderne, pe care le blamez cu adevărat doar în măsura în care ele ne fac inconștienţi, incapabili de lucruri măreţe care încă pot revoluţiona. Cu toate acestea văd și oameni, deloc puţini, care au voinţă și luptă să vindece boli de care ţara noastră pare să nu poată scăpa nici în al douăsprezecelea ceas. Le aud strigătul, căci au șoptit în cor. Continuă să citești

Larisa Ioana MILEA – Tic… tac… tic… tac… Regret, suntem cronometraţi

 

cs_logo_sq-300Astăzi am realizat presiunea pe care trecerea timpului și-o exercită asupra mea. Aproape întâmplător am constatat că prima mea greșeală, pe care am făcut-o în mod repetat, a fost să cred că am timp. Mi-am spus de nenumărate ori că pot găsi timp pentru tot ceea ce trebuie să fac și, ca bonus, m-am minţit că am timp, de asemenea, pentru tot Continuă să citești

Larisa Ioana MILEA – Omule, tu cel ce trebuie să ştii…

 

cs_logo_sq-300Omule, tu cel ce simți nevoia de sens atât de acut, dar de cele mai multe ori refuzi să îți accepți adevărata menire, încetează! Încetează să îți mai pui singur bețe în roate. Fii rezonabil! Nu lupta împotriva scopului tău. Aceasta ți-e condiția. Nu încerca s-o schimbi. Vei eşua lamentabil. Doar îmbunătățeşte-o! Continuă să citești

Larisa Ioana MILEA – Mesaj către generaţia mea

 

cs_logo_sq-300N-am putut s-o spun cu voce tare. Nici măcar şoptit n-am putut să o spun. Era prea mult pentru mine. Trăiam cu impresia că dacă n-am s-o spun, de fapt n-ar fi aşa. Trăiam în negare, pentru că adevărul n-avea decât să îmi distrugă şi ultima fărâmă de speranţă. Preferam să mă mint, deşi nu câştigam nimic. Continuă să citești