Viaţa asta… nici nu ştii cum s-o iei, câteodată parcă ar fi un bibelou de porţelan pe care trebuie să îl ştergi de praf o dată la nu ştiu câte zile. Nu poţi să o laşi aşa pentru că tot o dată la nu ştiu câte zile vrea să fie artistă. Viaţa mea a debutat acum ceva timp, tocmai de aceea îmi permit să pălăvrăgesc un pic despre scena vieţii. Nu ştiu dacă e greu sau nu să vă daţi seama despre ce vorbesc, dar vă lămuresc în rândurile următoare…mai exact, este vorba despre emoţii, destine, clipe, minute, ore, zile, nopţi, glasuri ce se scurg peste noi. Însă cel mai important e să le creăm noi cursul prin care să curgă, la ce oră vrem, numai să fim atenţi să fie totuşi devreme… Continuă să citești
Arhive categorii: Roxana CLOPOTARU
Roxana Florentina CLOPOTARU – Un poem…
Solfegiu…
Se plimbă vântul palid şi oftează
Că plouă cerul stins peste hotar,
Iar stâncile sărace lăcrimează
Că n-au Carpații să dea țării dar. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Un poem…
Pe cer, pe stele şi pe vise
Adie-uşor un „hai la mine!”
Şi-atunci mai toate sunt cuprinse
De-un şal de doruri cum puţine
Mai ţin de cald acum… Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Locul ei
Aşează-ţi inima, române
La loc de cinste şi păstrare.
Şi pune-acolo, într-un cufăr,
Săbii şi puşti, şi felinare. Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Interviu cu Aroganța
Ea, o doamnă cochetă, pe un scaun, într-o cafenea din oraș…
Eu, o tânără jurnalistă… Recunosc, dânsa mi-a atras atenția, se vedea că respiră un alt „aer” față de ceilalți oameni. Și-am îndrăznit să o salut și să o întreb dacă mi-ar putea acorda un interviu. Și așa începe povestea… Continuă să citești
Roxana Florentina CLOPOTARU – Urme de umbre
fără acei paşi grei şi zgomotoşi…
Acei bocanci plini de noroi care merg în fiecare dimineaţă într-o singură direcţie…
El încă e copil, are tălpile curate,
Dar mama, tata… bocancii lor s-au cam îngreunat… Continuă să citești