Când ești copil abia aștepți să crești și să faci ce vrei tu, fără să mai fii îngrădit de părinți. Când crești și dai piept cu viața reală începi să-ți dorești să fii din nou acasă la părinți și să nu ai niciun fel de grijă pe cap. Să nu trebuiască să te gândești la facultate/job/familie și să îți stea mintea doar la ceea ce vrei tu.

Copiii găsesc totul în nimic, oamenii găsesc nimic în tot, scria Giacomo Leopardi… Cel mai probabil, majoritatea timpului din copilărie a fost ocupat cu activități sau jocuri specifice acelei vârste.  Astfel, Tubermanul era un produs folosit de obicei în construcții, pe care noi, copii fiind, folosindu-ne imaginația, îl transformam în fel de fel de puști și pistoale cu care ne alergam toată ziua și seara prin cartier. Muniția acestor „pistoale” era formată din foile caietelor de matematică și română, transformate în cornete.

De-a v-ați ascunselea… Se poate juca oriunde. Cel mai indicat este afară, în parcuri, în fața blocului, în parcări, oriunde există destule lucruri după care să te poți ascunde. Și Țară, țară, vrem ostași!  O „activitate” distractivă, în care jucătorii își dezvoltă spiritul de atenție  și învață să respecte reguli… Jucătorii iau rolul unor ostași care încearcă să cucerească cetatea adversă.

Apoi. Castel (9 pietre)… O „treabă” foarte distractivă și dinamică pentru toate vârstele… Un fel de Angry Birds, dar în realitate. Morala acestei activități:  poate fi ușor să distrugi ceva, dar este greu să clădești înapoi ce ai distrus.

În concluzie, „in copil poate oricând să-l învețe pe un adult trei lucruri: cum să fie mulțumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată și cum să ceară cu insistentă ceea ce își dorește.” Paulo Coelho…

CORNEL MOCANU este absolvent 2016, de „Carabellă” târgovișteană…