„Când vine iarna credeți că mai contează cine șade pe scaunul de premier? Puneți mâna pe lopeți!”(Joer Mormont, al 997-lea Lord Comandant al Rondului de Noapte)

Alegerile au trecut! Acum trebuie să strângem și mai tare rândurile… Urmează „scrisoarea deschisă către popor a studentei de la Brucsel”!

De fiecare dată când am vorbit despre comunism mi s-a reproșat că sunt prea tânăr să vorbesc despre asta, că n-am trăit vremurile acelea. Râd (de argumentul lor „istoric) și le răspund celor care îmi reproșează asta: las’ că nici voi n-ați fost în închisoarea de la Pitești, Gherla sau Aiud! VOI N-AȚI SPINTECAT DOBROGEA CU LOPATA!

Să rămânem încă puțin tot la comunism (pe care o să-l condamn cu toată puterea, de fiecare dată și oriunde, în fața oricui, vorba lu Tataee: „până-o să cad în cavou”). Propun un exercițiu de imaginație. V-ați gândit vreodată ce s-ar întâmpla dacă în Israel, pe un post de televiziune, personajul principal al unui show de (cică) comedie, ar fi un fost ofițer SS, comandant al unui lagăr, să zicem, Treblinka? Nu mai zic ce s-ar întâmpla pentru că este ușor de intuit asta!

În schimb, la noi, este posibil ca într-o emisiune (cică) de divertisment, personajul principal să fie un fost comandant de închisoare comunistă (da, trebuie adăugat acest atribut pentru că închisoarea de tip comunist a fost ceva cu totul și cu totul „deosebit”), un personaj care ÎMPIELIȚEAZĂ pe un om care a fost condamnat pentru crime împotriva umanității. Nimeni nu se autosesizează, nu se solidarizează cu victimele „celei mai teribile barbarii a lumii contemporane”, care prin mediatizarea și popularizarea acestui personaj (Vișinescu, înpielițat într-o emisiune pe Antena1) sub forma „divertismentului” și a bășcăliei, sunt din nou schingiuite.

„E doar emisiune de divertisment, caterincă, nu-i mare lucru!” se spune. Păi da, diavolul este politic-corect iar acum a devenit și comercial! Da, nu-i mare lucru. E CUMPLIT! Asistăm din nou cum licheaua prosperă și devine celebră pe spinarea victimelor. Este exact ce a spus Constantin Noica că i s-a întâmplat când a fost anchetat. Văzând că Noica nu vrea să coopereze anchetatorul i-a zis: „Băăă, cu mine nu vorbești? Tu știi cine sunt eu? Eu sunt ăla care l-a anchetat pă Țuțea!”. Călăul se legitima cu renumele victimei, credea că asta l-a făcut, îl face celebru. Cam așa și in cazul lui Vișinescu, așa cum este el prezentat la Antenă. Devine celebru, iar cu timpul despre el se va spune doar: „Vișinescu? A da, l-am văzut aseară pe Antena 1. Tare amuzant!” TRIST….

Mergând puțin mai departe, v-aduceți aminte de viralul de sezon de anul trecut? Cel cu cei doi tineri („un avocat si un it-ist”) care au interpretat în biserica mânăstirii Dumbra din Alba, colindul „VIN COLINDĂTORII”? M-am bucurat când i-am auzit ce cântă, pentru că în colindul respectiv este vorba despre EI, martirii închisorilor comuniste. Iată o mărturisire, mi-am zis! Dar din păcate totul s-a dovedit a fi sau a devenit o chestie pur comercială. Vizualizările au fost făcute strict doar pentru interpretare, iar cei doi „cântăreți” au ratat cu adevărat momentul de glorie. Adică au tăcut fix când nu trebuia, fix când trebuiau să mărturisească. Prezenți pentru câteva minute într-o emisiune tv, la una cu audiență mare și la „oră de vârf”, nu au spus nici măcar un cuvânt despre personajele colindului, despre cei cu glasul tremurat care stau la poartă, despre cei care au stat doar în frig și foame cu mâinile întinse… NIMIC despre Ei! Și nu că „da, într-adevăr, puteau spune câteva cuvinte….” Nu „că puteau”, ci „TREBUIA”! Momentul lor de tăcere îl puteți asculta căutând pe youtube… Ei au impresionat internetul cu un colind..,

E și asta un fel de celebritate dobândită pe spinarea victimelor! E scandalos ce am scris? Asta-i și ideea! N. Steinhardt (care a stat și el tot în frig și în foame) m-a învățat că Hristos s-a întrupat ca să ne mântuiască și să scandalizeze!

2016 s-s dus… A fost un an bun, un an pe care o să-l „etichetez” în cv ca anul în care mi-am făcut debutul literar, în revista „CULTURA de SÂMBĂTĂ” (mulțumesc pe această cale domnului profesor Ionuț Cristache, care mi-a oferit această șansă). Mulțumesc bunului părinte și profesor Alin Pleșa, care a crezut în mine și m-a susținut încă de pe când eram un copil căruia îi plăcea doar fotbalul. Și mai mulțumesc Teodorei Mihaela Bâlea – absolventă de „Carabella” – care m-a ajutat cu editarea textelor.

Apoi, pentru că se obișnuiește ca la sfârșit de an să îți pui o dorință pentru cel care vine, eu îmi doresc să apuc vremea când ziua de 5 martie o să fie sărbătorită cu aceeași solidaritate și evlavie precum zilele de 27 ianuarie, respectiv 9 mai.

Valar Dohaeris!

COSMIN BUSUIOC a studiat teologia și, cum spune, e țăran din Nucet…