CIUMA ROȘIE
Aș fi putut să scriu o poveste, pentru că nu am mai scris de mult una. Dar uzurparea dreptului celor condamnați pentru Nimic nu îmi dă pace. E ușor să „#Rezist” când nu te paște Gherla, Aiudul, Piteștiul! Când nu te așteptă o lopată cu care să spinteci Dobrogea! E ușor când scuipatul nu îngheață în zbor ca la Kolîma!
Înainte de a scrie acest text vă îndemn să ținem un moment de tăcere în cinstea celor care au fost condamnați pentru Nimic de către comuniști! Pentru cei care, ținuți în minele de aur de la Kolîma, ar fi dat tot aurul de acolo pentru o bucată de pâine! Pentru cei care au spintecat Dobrogea cu lopata! Pentru cei care erau bătuți „la rangă” în închisorile de la Gherla, Jilava, Aiud, Târgu Ocna… Pentru cei care au fost schingiuiți la Pitești!
-AAAAAAAAAAAUUUUU!!!
Stați liniștiti! Nu urlă lupii! După ce am amintit de Kolîma, Gherla, Aiud, Pitești a urlat Universul de groază! Așadar, mi-am intitulat eseul „Ciuma Roșie” pentru că am văzut că această expresie este folosită în stradă pentru a se descrie situația actuală a României. Cu alte cuvinte, spun unii că noi acum trăim sub „Ciuma Roșie”. Contest cu tărie acest lucru! Cu aceeași tărie cu care 19 deținuți(zeki) din închisoarea din Vladimir au contestat prioritatea Academiei Suedeze în a-l aprecia pe Soljenițîn. Având în vedere ce s-a întâmplat în România între 1948-1989, nu se cuvine să se folosească expresia „Ciuma Roșie” pentru a se descrie situația actuală a României. Cine face asta aruncă un nou val de umbră peste cei care cu adevărat au avut de înfruntat „Ciuma Roșie” și le uzurpă drepturile.
Da, situația de acum a României nu este bună și este legitim să se protesteze, dar nu te compara (pentru că asta faci când te duci în piață cu pancarta pe care ai scris „Ciuma Roșie”) cu cei care au protestat în anii aceia de tristă amintire. Tu, după ce protestezi te întorci acasă la căldură. Ei, după ce au ieșit să protesteze nu au mai putut să se întoarcă acasă pentru că îi lua mama dracu’. Da, e greu în România de azi! Dar să ai un salariu mic e Nimic pe lângă să ai… un glonț în ceafă! E nimic pe lângă să îți fie mama trasă de păr urlându-se la ea: „UNDE E FĂ BANDITU’ DĂ FI-TU?” Asta înseamnă „Ciuma Roșie”!
Da, dar, au evoluat și ei, comunismul s-a adaptat și el secolului 21. A evoluat cum îl descrie Orwell în „1984”. Ăștia vor să controleze tot, de la buget până la viețile noastre!
„1984” zici? Mda… Văd că ai luat din cartea lui Orwell doar ce îți convine! Ai uitat, sau nu ai băgat de seamă care era forța sistemului descris de Orwell. Nu era controlul total Era camera 101! Ți-aduci aminte cuvintele: „VĂ ROG, NU! NU, CAMERA 101! FAC ORICE, DECLAR ORICE, DAR NU CAMERA 101! VĂ IMPLOR!!!”. „Ciuma Roșie” nu te arde la buzunar, îți rupe oasele! Acum un an am asistat la o prezentare a cărții lui George Orwell, făcută de o elevă a unui liceu fruntaș al Târgoviștei. Am întrebat-o unde ar situa camera 101. Mi-a spus că nu știe! Am întrebat-o dacă a auzit de închisoarea de la Pitești. A zis că nu!
E greu în România de acum, dar nu e rău! Rău era atunci! De aceea expresia „Ciuma Roșie” trebuie lăsată doar pentru a se descrie vremea de atunci, nu cea de acum. Trebuie acordată și apărată această exclusivitate! Să fie această exclusivitate o mărturisire! Pentru ca măcar o mică cicatrice să ne rămână în inimă din moartea celor care au avut de înfruntat „Ciuma Roșie”. Pentru ca totuși moartea lor să nu fi fost în zadar!
E trist să vezi țara plină de anticomuniști care vorbesc Nimic despre martirii regimului, „sânge pe lama toporului”!
Vă las la sfârșit o mărturie:
„Seara a apărut din nou supraveghetorul și desfășură ruleta. Măsură cât lucrase Dugaev.
-25 de procente, rosti el și îl privi pe Dugaev. 25 de procente. Tu auzi ce spun?
-Aud, răspunse Dugaev.
Cifra asta îl mira. Munca fusese atât de anevoioasă, lopata apuca atât de puțină piatră, îi fusese atât de greu să dea cu târnăcopul… Cifra de 25 de procente i se părea foarte mare.
-Păi asta e, spuse supraveghetorul plecând. Să fii sănătos!
Seara, Dugaev a fost chemat la anchetator. A răspuns la 4 întrebări: numele, prenumele, articolul, condamnarea. 4 întrebări care i se pun deținutului de 30 de ori pe zi. Apoi Dugaev s-a dus la culcare. A doua zi a lucrat din nou cu cei din brigadă, iar în timpul nopții următoare soldații l-au dus prin spatele grajdului de cai, pe o potecă prin pădure, într-un loc despărțit de o mică trecătoare print-un gard de sârmă ghimpată în partea de sus. Înțelegând despre ce e vorba, lui Dugaev îi păru rău că muncise degeaba, că se chinuise degeaba în această ultimă zi.”- (Varlam Șalamov ”Povestiri din Kolîma”, Vol I, p. 37-38)
COSMIN BUSUIOC a studiat teologia și, cum spune, e țăran din Nucet…