DE AICI AM ÎNCEPUT… – Viaţa unui român la Londra nu este uşoară, aşa cum poate părea unora, e un amalgam de sentimente, de trăiri, de bucurii, de tristeţi. Dacă ai „norocul” să vii aici direct din România, vei fi – cu siguranţă – plăcut impresionat de politeţea care te înconjoară la tot pasul. Dacă îl calci pe un englez pe pantof, ai cele mai mari şanse ca tot el să îţi ceară şi scuze. Cel puţin spune un „sorry”, acolo, chit că îl gândeşte sau îl spune mecanic…În România, dacă îl calci pe vreunul pe pantof, ai toate şansele din lume să primeşti câteva cuvinte „dulci” despre familie, neamuri, rude, sau chiar să „o iei în freză”, dacă nimereşti pe cineva mai nervos. Diferenţa este de la cer la pământ, într-adevăr, de mentalitate, de educaţie, depinde de mulţi factori…

COLINDĂTORUL ROMÂNIEI, ȘTEFAN HRUȘCĂ, LA LONDRA

Magia sărbătorilor de iarnă ne transpune inevitabil în perioada copilăriei. Când te gândeşti la Crăciun, simţi mirosul bradului împodobit, mirosul cozonacului făcut cu atâta trudă de mama sau bunica şi de serile de colindat. Ce poate fi mai frumos decât să petreci Crăciunul, înconjurat de familie, ascultând cântecele celui mai vestit colindător al României, Ştefan Hruşcă? Artistul care a simţit Crăciunul ca nimeni altcineva, ne-a povestit despre familie şi momentele care l-au făcut să preţuiască această sărbătoare.

Reporter: Maestre, vă rugăm să ne spuneți, când a fost prima dată când ați cântat un colind?

Ștefan Hruşcă: Din pruncie, mama m-a învățat colindele pe care, la rându-mi, mai târziu, vi le-am dăruit cu aceeași dragoste și bucurie.

R.: Care este cea mai frumoasă amintire a dumneavoastră legată de Sfânta Sărbătoare a Crăciunului?

Ș.H.: Aș alege Crăciunul când am văzut pentru prima dată în fața Bisericii de lemn din Ieudul meu, „Viflaimul”, un teatru religios despre Nașterea Domnului. Țăranii din sat îmbrăcați în costume improvizate de ei rosteau cuvinte ce vesteau Nașterea Pruncului Sfânt și cântau colinde dumnezeiești. Și astăzi se mai joacă, de la Crăciun până de Sf. Ștefan.

R.: Ați colindat pe multe meleaguri, ce părere aveți, cei plecați din țară vibrează mai puternic la colindele românești? Simt ei mai bine dorul de datinile străbune, de colindele străvechi pe care dumneavoastră le expuneți într-un mod strălucit prin cântările dumneavoastră?

Ș.H.: Românul care iubește colindul îl așteaptă cu același dor și bucurie în fiecare an, indiferent unde s-ar afla. Am văzut – nu de puține ori – lacrimi de bucurie în ochii spectatorilor – și acasă, și departe de țară. Sunt convins că este emoția care îi încearcă atunci când îl ascultă sau îl colindă cu mine și au momente când îi copleșesc amintiri din copilăria lor, când mergeau a colinda.

R.: Din câte știm, ați debutat drept colindător în anul 1981 cu două colinde: ”Flori de măr” și ”Florile Dalbe”. Ați avut însă, multe alte cântece folk, foarte mulți fani vă cunosc doar drept colindător. Cum vă explicați acest lucru?

Ș.H.: În ultimii 25 de ani, majoritatea concertelor din țară și diaspora au fost cele de colinde și mai puțin folk. Asta nu înseamnă că folkul sau creațiile mele le îndrăgesc mai puțin.

R.: Ce amintiri aveți despre Ieud, locul de unde vă trageți dumneavoastră?

Ș.H.: Chipul sfânt al mamei și bunătatea ei, povețele tatălui, dascălii din sat, apa Ieudului, bisericile de lemn, prietenii din copilărie, dealurile, poienile, ieudenii cu straiele lor unice, horile și jocurile cu feciori și fete la nunți, ceterașii din sat, graiul nostru strămoșesc.

R.: Cum vedeți dumneavoastră o lume mai bună? Credeți că datinile, obiceiurile și credința în Dumnezeu pot face o lume mai bună?

Ș.H.: Doar așa vom putea trece vămile vremurilor, avându-l pe Dumnezeu în noi. Dacă vom fi buni unii cu alții, dacă ne vom iubi părinții, neamul și țara. Cu siguranță, dacă ne vom înstrăina de tot ce ne-au lăsat ai noștri străbuni, vorba și graiul, cântul și portul, credința în noi și în Cel de sus, vom pierde tot.

R.: Sărbătoarea Crăciunului la români este de neînchipuit fără colindele lui Ștefan Hrușcă. Pe oriunde am merge, prin țară, cred că nu este casă în care să nu răsună colindele dumneavoastră. Cum vă simțiți, cum considerați acest fapt? La începutul carierei dumneavoastră, v-ați fi așteptat la un asemenea succes?

Ș.H.: Când am lansat primul album de colinde, în 1990, nu puteam să bănuiesc impactul pe care avea să îl aibă asupra semenilor mei. Mi s-a părut a fi ceea ce românii aveau nevoie la acel moment, colindul strămoșesc simplu, profund, melodios și încărcat de morala creștinească și sfințenie. L-am dăruit așa cum îl învățasem din pruncie, de la ai mei, din Ieud, din Maramureș. A urmat al doilea album, apoi celelalte… La concerte, sunt momente când rostesc un început de vers și publicul continuă strofa și refrenul, câteodată tot colindul. Sunt fericit și împlinit sufletește când știu câți români îmi caută colindele și îmi așteaptă concertele an de an. Nu pot să le spun decât: ” Mulțam fain!”.

R.: Noi, cei care plecăm din țară, suntem considerați, de către unii dintre cei rămași, drept trădători de țară, acest lucru ne înveninează foarte mult sufletele și așa mult încercate de dor, de trăiri inimaginabile. Ce părere aveți despre cei care ne învinuiesc de aceste lucruri?

Ș.H.: A te înstrăina de țara ta e un act de mare curaj, pe care majoritatea nu și-l asumă. Fiecare o face dintr-un motiv sau altul. Eu am făcut-o în 1991, rămânând la fel de român și iubitor de neam cum am fost și până la acel moment. Nu hotărăște nimeni ce sunt și ce simt, doar eu, asta contează. Ba nu, mai contează ceva foarte puternic, cum spune tata, „să rămâi om oriunde-ai mere”.

R.: Știu că aveți doi copii frumoși, să vă trăiască, să fie sănătoși și fericiți! Credeți că vă va călca vreunul dintre ei pe urme, mă refer la cariera muzicală?

Ș.H.: M-aș bucura enorm. Întotdeauna am spus că fiecare are steaua lui călăuzitoare. Dacă a lor va fi una luminoasă, cum a fost a mea, totul e posibil.

R.: Vă rugăm să le spuneți câteva cuvinte fanilor dumneavoastră din Anglia, mai ales că ați avut un concert de colinde în Londra, pe data de 1 decembrie 2016.

Ș.H.: Am venit cu drag să vă colind și să vă urez de sănătate. Vă îmbrățișez pe toți.

Reporter: Vă mulțumim din suflet!

CRISTIAN  GABRIEL  GROMAN  lucrează la PHS Greenleaf, Londra, este poet, pianist și absolvent de Carabella…