Eu am decis să dezbat un subiect care ne preocupă pe toţi, de la mic, la mare: relaţiile. Ce este în concepţia mea o relaţie? Este ceva ireal, este imaginarul fiecăruia dintre noi, împletirea armoniei şi pasiunii, dând naştere la o legătură perfectă, la o comunicare a sentimentelor şi a dorinţelor, înseamnă pur și simplu să ai lângă tine un prieten adevărat a cărui inimă şi gând să ne fie ecou şi în privirea căruia să ne oglindim dorinţele, visele şi speranţele. Ce utopie…

Relaţiile încep să se bazeze din ce în ce mai puţin pe comunicare şi mult mai rău de atât este faptul că toţi cred că ar trebui să se „modeleze după societatea în care trăiesc”. Din punctul meu de vedere, este absolut greşit, noi modelăm societatea. Cu timpul, relaţiile dintre oameni se vor schimba complet, nu vom mai putea recunoaşte nici măcar persoana de lângă noi, lângă care ne vedeam  o viaţă întreagă, iar întreaga lume nu va mai reuşi să interacţioneze. Asta se datorează faptului că nu încercăm să ne cunoaştem, în primul rând să ne cunoaştem pe noi, să ne armonizăm, să ne regăsim, să fim sinceri, oneşti şi mai ales să ştim să ascultăm. Să ascultăm pe oricine are nevoie, nu să dăm sfaturi, doar să ascultăm şi să ne interesăm mult mai mult, unii de ceilalţi. Dacă nu, peste 30 de ani vom fi o societate dezbinată, nişte străini între străini, străini cu noi înşine. Și, iertați de vorbă mare…

În viaţă trecem prin toate stările: fericire, tristeţe, nebunie, poate chiar ură, dar niciodată nu ne gândim că totul are un rost, că fiecare tristeţe şi fiecare moment petrecut în „abisul durerii” are un scop. Unii te vor folosi, te vor răni, iar de la alţii doar vei lua lecţii preţioase, dar fiecare persoană de lângă noi scoate doar ceea ce este mai bun la iveală, ne face mai puternici, poate reuşim chiar să nu ne mai subestimăm. Poate că cei mai mulți au impresia că nu vor găsi niciodată persoana potrivită sau prietenii ideali, sau chiar familia perfectă, dar nu este aşa. În primul rând, persoana care ne este menită ne încurajează să fim cea mai bună variantă a noastră, dar te acceptă şi atunci când pur şi simplu nu funcţionezi la maxim. În al doilea rând, prietenii… În prieteni ar trebui să te vezi pe tine, să îţi vezi propria reflexie, să ai curajul să le spui tot şi să îţi aline sufletul doar gândul că ei sunt acolo pentru tine, că nu eşti singur. În ultimul rând, dar şi cel mai important, din punctul meu de vedere, este familia… Ah, familia, când aud acest cuvânt mă gândesc pur şi simplu la univers. Aici este vorba doar de iubire infinită şi necondiţionată. Mă gândesc la planete: una fără cealaltă nu ar putea exista,  eu sunt steaua cea mai mare ce gravitează în jurul lui, iar ei sunt gravitaţia mea. Pentru ca în viitor să avem o societate unită, un mare nucleu, trebuie doar să acţionăm din dragoste, ea este lucrul vital pentru fiecare dintre noi. Niciodată nu trebuie să aşteptăm persoana potrivită care să apară în viaţa noastră, ci noi trebuie să fim persoana potrivită pentru cei din jur. Avem tendinţa să fim dependenţi de dragostea cuiva, să „cerşim” dragoste, dar propria noastră fericire autentică şi dragostea vin doar din interiorul nostru, noi suntem proprii responsabili de fericirea noastră şi a lumii în care trăim. Trebuie să apreciem similarităţile şi să respectăm diferenţele.

Dacă în următorii ani nu vom reuşi să ne acceptăm unii pe ceilalţi, să ne înţelegem, doar vom critica, vom judeca, eticheta, respinge sau vom încerca să îi schimbăm. Noi ne gândim într-un mod unic, asta provoacă cele mai multe conflicte şi de cele mai multe ori nu suntem deschişi la propuneri sau la acceptarea ideii care vine din partea celorlalţi. Dar aici vine întrebarea: pot mai mulţi oameni să vadă diferit acelaşi lucru şi totuşi să aibă dreptate toţi? Din punctul meu de vedere da, deoarece în asta constă viaţa, despre unitate în diversitate. Un alt lucru ce influenţează dezbinarea întregii lumi este minciuna. Ea nu este o valoare umană, dar mulţi tind să abuzeze de ea. Dacă un om îşi pierde încrederea în tine, există şansa să „îţi păteze imaginea” şi aici vine adevărata provocare, să reuşim să nu mai judecăm. Într-adevăr, după cum spunea şi George Călinescu, „sinceritatea prea multă se transformă în obrăznicie”, deoarece adevărul spus cu rea intenţie este cel mai josnic lucru, dar poate răni rău un om cu încrederea în sine foarte scăzută.

Totul depinde doar de noi, de la o singură persoană poate începe o schimbare majoră a societăţii. Întotdeauna avem posibilitatea de a alege. De a alege oamenii pe care vrem să îi păstrăm în viaţa noastră, posibilitatea de a alege felul de relaţii pe care dorim să le avem cu cei din jurul nostru, dar şi posibilitatea în care putem să alegem cum vrem să trăim. Timpul trece, totul se dezbină, dar noi putem face ceva, noi suntem cheia fericirii…

DARIA  GRAȚIELA  ORBOIU  este elevă în clasa a XI-a F, la Colegiul Național „C. CARABELLA”, din Târgoviște…