Cu toţii ştim că timpul în raport cu viaţa fiecărui om reprezintă o cale care, mai degrabă, te conduce către un destin perfect sau unul mai puţin perfect. Prin „destin perfect” înțeleg un stil de viaţă care te face să te simţi împlinit. Timpul nu se „comercializează” dar este de preţ, deoarece reuşeşte să îţi arate că viaţa înseamnă „a avea şi a obţine” la un moment dat.

Pentru mine, cea mai bună idee care mă face să conştientizez valoarea timpului este a părintelui Dumitru Stăniloae care spunea aşa: „Timpul este distanţa dintre chemarea lui Dumnezeu şi răspunsul tău.” Nu este nevoie decât să îmi amintesc de aceste cuvinte şi de îndată remarc faptul că înainte de a răspunde chemării lui Dumnezeu trebuie să ne valorificăm distanţa dintre El şi noi cu cele mai bune lucruri pe care ni le poate da viaţa, înainte de a da un răspuns final.

Desigur, odată cu timpul apar acele sentimente de regret, de neputinţă, de disperare, dar mai ales acea stare care simţi că te încolţeşte în fiecare moment al zilei, acea stare care poartă denumirea de îngrijorare. Un bătrân mi-a spus că problemele au dreptul să vină, dar nu şi să rămână. Aşa că am să vă reamintesc pe scurt o poveste care mie personal mi-a schimbat viaţa şi m-a făcut să înțeleg faptul că noi suntem singurii în măsură să decidem cum ne lăsăm afectaţi de timp. Această poveste am găsit-o în cartea lui Dale Carnegie, „Lasă grijile, începe să trăieşti”…

Povestea începe cam aşa: un bărbat era atât de îngrijorat încât făcuse ulcer la stomac.              Într-o noapte a avut o hemoragie cumplită şi a fost transportat de urgenţă la spital. El a slăbit de la 87 la 45 de kilograme din cauza bolii. Era atât de bolnav, încât nu avea voie nici măcar să ridice mâna. Trei doctori, printre care un specialist în ulcer, au declarat că era un caz incurabil. Trăia numai cu prafuri alcaline şi cu câte o lingură de lapte cu smântână la fiecare oră. A dus-o aşa luni de zile… În cele din urmă, doctorii i-au spus: uite ce-I, dacă nu mai ai de aşteptat decât o moarte lentă, ai putea profita de puţinul timp care ţi-a rămas. Dintotdeauna ţi-ai dorit să călătorești în jurul lumii înainte de a muri; aşa că, dacă ai de gând s-o faci vreodată, acum este momentul… Ceilalţi au spus că este imposibil de îndeplinit această dorinţă acum şi l-au prevenit că dacă pleacă în jurul lumii va trebui să fie înmormântat în mare. Bărbatul a exclamat încurajator că nu se va întâmpla aşa ceva, deoarece le-a promis rudelor că va fi înmormântat în parcela familiei, aşa că îşi va lua sicriul cu el. În cele din urmă, a cumpărat un sicriu şi s-a îmbarcat cu el pe vapor, plecând din Los Angeles către Orient. Scăpase în cele din urmă de grija că va trebui să dea un răspuns final, cât de curând, în faţa lui Dumnezeu. Odată îmbarcat, acesta a început să se simtă mai bine, renunţând la prafuri, ba chiar a început să mănânce tot felul de alimente. După câteva săptămâni, se apucase chiar de fumat. Pusese capăt tuturor grijilor lipsite de sens şi se simţea mai bine ca niciodată. La întoarcerea sa în America avea cu 40 de kilograme in plus şi aproape uitase că a avut vreodată ulcer la stomac. De atunci s-a întors la treabă, s-a simţit excelent în fiecare zi şi n-a mai fost bolnav nici măcar o zi.

Pe mine, sincer, povestea m-a făcut să cred că de noi depinde cum facem ca timpul să ne ofere lucruri bune, dar şi lucruri extraordinare. Poate tu ai întâlnit sau chiar te-ai confruntat cu asemenea situaţii, aşa că rămâne de văzut dacă reuşeşti sau ai reuşit deja să vezi timpul ca fiind nu un obstacol care îţi aduce necazurile raportate la trecutul tău sau, dimpotrivă, îl vezi ca fiind de fiecare dată acel nou început.

În final, vreau să vă mulţumesc pentru că mi-ați citit articolul şi mi-aş dori ca pe viitor să nu mai uitaţi că depinde doar de noi cum alegem ca timpul să ne călăuzească spre un destin mai bun.

DRAGOȘ IONUȚ PÂRVAN este elev în clasa a XI-a C…