1.

Deja încep să simt cum tu mă vezi departe

Cum în urechea ta se-nmoaie alte șoapte

Și cu priviri mai aspre mă faci să simt că-s moartă

Și că a ta iubire atât de vie parcă

Se stinge-ncet în chinuri de poveste

Și despre mine parcă-ți dispare orice veste.

(”Deja încep”)

2.

Într-un decor închis și trist-

O pată de culoare

Asemeni unui vis frumos

În zile-nșelătoare.

O lacrimă într-un surâs-

O rece dezmierdare…

Stingher să fii și să cunoști

O lume-ntreagă, una

Dorit să fii și să nu știi

Vrednic să-ti porți cununa.

(”Decor”)

3.

Nu știu nimic și nimic nu știi de mine.

Sunt la fel ca-n prima zi,

Dar mi se stinge-nsuflețirea.

Îți lipsesc?

Căci eu sunt tot aici.

Aștept.

Nu o minune, ci însăși Viața.

Mai vrei să vii sau am trăit destul?

Aș fi putut să plâng, să râd sau să cred.

Poate ieri.

De ce mă uiți?

Dă-mi aripile înapoi și-nvață-mă să zbor

Sau stinge sclipirea și lasă-mă să plec.

(”Monolog”)

4.

Ard amintiri pictate pe lut

Și mătur vopseaua ce pică;

O strâng, o ridic și-o arunc…

Și plouă dinspre pământ către cer;

Și plouă din inimi de gheață.

Cu lacrimi de piatră mă plâng

Și-mi caută chipul fără de viață.

Respir adânc și nu simt decât moarte;

Deschid ochii și nu mai văd lumină;

Încerc să mă mișc, dar nu pot:

La-ncheieturi port lanțuri de pământ

Ce mă afundă tot mai mult în humă.

Și vreau să strig! Să strig că nu sunt moartă!

Dar ei s-au dus- demult- m-au părăsit.

Sunt singură.

În mortuar pământ mă simt din nou

Regină

Și știu că pot să-mi fac din tină

O alta tinerețe.

Picuri de viață udă pământul

Nori de speranță îmi șterg legământul…

Doar tu ești aici să mă vezi

Călcând peste flori cu al meu suflet.

(”Amintiri”)

Nu vreau să stau,

Iar tu nu vrei să plec:

Mă prinzi cu brațe calde

Și-mi ceri să zăbovesc

Măcar o clipă,

De nu o viață-ntreagă.

Doar fiindcă mă iubești

Îngădui să amân plecarea

Un ceas.

Zâmbește pacea între noi

Și răsăritul vine,

Cu ochi senini și-ncrezători

Te desparți de mine.

…………………………….

Mi-e frig și mă visez

Cu tine.

„Nu vreau”