E la modă să te răzvrătești, să fii nemulțumit și să ai un spirit revoluționar care caută să schimbe lumea la orice pas, în cât mai scurt timp. De altfel, poți fi catalogat ca lipsit de dinamism,  comod sau chiar desuet, dacă nu te lași angrenat în același mecanism, probabil pornind de la firescul ideii de schimbare în procesul evoluției. 

Lipsa nevoii de răzvrătire în interiorul  unora dintre oameni poate avea multiple cauze, putând fi atât frică, cât și mulțumirea cu statutul actual al persoanei în cauză, lucru ce uneori nu poate fi înțeles sau crezut de către mulți dintre noi. Putem vorbi, în acest al doilea caz, despre o cunoaștere a locului său în lume, despre o acceptare și o mulțumire a ceea ce ești și ceea ce ai, e un sentiment asociat unei profunde stări de liniște sufletească, este eliberator. Schimbarea este lipsită de sens atunci când alternativa adusă este lipsită de consistență și nu aduce o îmbunătățire a situației prezente, a dori să schimbi ceva doar de dragul schimbării este o pierdere inutilă de energie și de multe ori o sursă de frustrări.

A nu se înțelege că sunt împotriva schimbării, dimpotrivă, o consider firească și necesară, însă sunt de părere că ea trebuie făcută în deplină cunoștință de cauză, la fel cum opoziția la schimbare trebuie să aibă loc în urma informării. Dacă alternativa îți oferă un plus de bine față de ce ai sau ești acum, este natural să fie adoptată. Dacă analizând toate variantele posibile, observându-le, informându-te despre ele, a rămâne unde ești este ceea ce te face cel mai mulțumit, este la fel de natural. O înțelegere profundă a locului propriu în lume nu ar trebui judecată, dacă înțelegi implicațiile cele mai profunde ale acestui lucru, nu înseamnă că ești comod sau laș. Aș spune că poate fi o dovadă de înțelepciune, în condițiile în care este asumată.

Bineînțeles, nu mă refer aici la o opoziție la schimbare în lipsa informării, care este cu adevărat o dovadă de comoditate  și de limitare. Considerând că un lucru este cel mai bun necunoscând și nedorind să cunoști și să te informezi despre altceva reprezintă o lipsă de deschidere mentală, exact așa cu este ancorarea într-o idee, un obiect sau un obicei valabil cândva, dar care nu mai corespunde persoanei care ești acum, cunoștințelor pe care le-ai dobândit și statutului pe care îl ai. E absolut firesc să nu mai ai în totalitate aceleași preferințe și concepții pe care le aveai cândva, este normal ca unele să se modifice, altele să dispară complet și să fie înlocuite de unele cu totul noi.

Resorturile schimbării sunt multe, pot fi autodeterminate sau construite de împrejurări, iar procesul, dacă este unul profund și autentic, de obicei are loc în timp, pas cu pas, adoptat treptat pentru a fi pe deplin fixat. Poate fi dureros uneori, deși  durerea are efect cathartic, poate fi neînțeles, așa cum pasivitatea poate fi, la rândul ei, neînțeleasă.

            Până la urmă, este o chestiune de alegere personal și de un parcurs al vieții diferit al fiecăruia dintre noi, parcurs ce ne determină alegerile. Dacă alegerea noastră ne aduce mulțumire și este asumată, încărcată de sens, suntem pe drumul nostru. Fiecare dintre noi are dreptul să aleagă unde vrea să  ajungă și unde vrea să rămână.

ERICA OPREA e studentă la UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de Carabella…