Alb
Te strânge în tăcere
îmbrățişat
mică şi obscură
camera ta.
Ridici privirea,
o arunci
printr-un ochi
de geam
sau de sticlă
înghesuit
incomod,
dar necesar.
E al tău,
al lumii?
Nu ştii
de ce
şi unde
te uiți.
E orbitor de alb
afară
şi sub penița ta,
atât de alb
încât ai vrea
să laşi o urmă,
o pată,
un semn,
să calci în picioare
atâta neînceput
ce sfidează.
Totuşi
ochiul tău nu lasă
lumina plină
înăuntru.
Rămâne goală
camera,
hârtia,
ceaşca.
Rămâne gol
trupul
dezvelit de ceea ce porți
afară,
sub ochii lor.
Te strânge în tăcere
albul.
ERICA OPREA e studentă la UNAP – București, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și este, desigur, absolventă de Carabella…