- DORIN TUDORAN – Luxul indiferenței
O nouă carte a unui prieten al Culturii de sâmbătă: Dorin Tudoran, Luxul indiferenţei, cu un text „în loc de Prefaţă” de C. Stănescu, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015, 346 pag.
S-a scris că „numărul de pagini de parcurs în Luxul indiferenţei, ca şi densitatea fiecăreia dintre ele, infirmă prejudecăţile deja formate în legătură cu blogurile, site-urile, revistele electronice şi forumurile de discuţii în mediul virtual. Mediul acesta e într-adevăr mult mai permeabil la insanităţi şi calomnii, sub protecţia câte unui nickname sau cu identitatea la vedere; şi el nu are, în destule cazuri, filtrele redacţionale şi responsabilităţile distincte ori comune ale publicaţiilor tipărite. Dar cum nu doar ne adaptăm la un mediu, ci îl şi schimbăm prin simpla noastră prezenţă activă, Certocraţia, blogul lui Dorin Tudoran, seamănă cu Tudoran, iar nu cu spaţiile internautice de nefrecventat. Postările de aici sunt publicabile în orice revistă culturală ori socio-politică de calibru; fragmente din contribuţiile bloggerului pot fi utilizate chiar ca un set de principii afişat programatic pe prima pagină a unei publicaţii; în fine, materia acestor contribuţii trece fără probleme între coperţi de carte, oferind, după lectura serială şi pe verticală a blogului, posibilitatea unei relecturi „grupate” tematic şi făcute, tradiţional, filă cu filă”.
Suntem încântați să spunem că o parte dintre aceste texte au apărut chiar în revista noastră. De cultură, cum spune Daniel Cristea Enache în fragmentul de mai sus…
- LANSARE LA „Gaudeamus”
Cartea de poezie a prietenului nostru de la Cultura de sâmbătă – Mircea DRĂGĂNESCU – a fost lansată la Târgul de carte „Gaudeamus”…
„Optzecist situat prin dezvoltarea expresiei şi viziunii ulterioare în afara cursului grupului lunedist (a fost de la începuturi mai curând un discipol al lui Cezar Ivănescu!), poezia de astăzi a lui Mircea Drăgănescu îşi trage seva atât dintr-un bacovianism desuet, sui-generis, cât şi din anumite trăiri şi convingeri situate cumva în siajul filozofiei existenţialiste, după care viaţa ca durată şi conţinut — nu trebuie să ne facem iluzii — este finită, supusă inexorabil aneantizării… Fără complicaţii de sintaxă ori limbaj, pentru un asemenea creator poezia este o arcă ingenios-temeinică ridicată la cer, singurul vehicul redemptiv pe care insul înzestrat cu talent îl poate alege şi la care poate visa aici pe pământ. Frumoasa revoltă împotriva uitării, în fond, a acestui atât de discret şi rezervat creator, ajuns cu acest al cincilea volum de versuri originale la o deplină stăpânire a artei sale, este, în fond, nebunia tuturor poeţilor lumii de a fi nu doar simple manifestări întâmplătoare ale materiei, ci spirit şi, cu osebire, cuvinte şiruri inspirate de vocabule ce se pot întrupa şi depune propria-le mărturie peste timp despre noi şi despre cei cărora le-am fost dragi, şi pe care, în mod paradoxal, prea târziu şi dureros de nostalgic, ne dăm seama că nu i-am cunoscut prea bine… Citit cu inima şi ochii limpezi, Touchscreen, subintitulat Oglinda de nisip II, este un volum de poezii de o rară elevaţie, o carte împotriva uitării, informului nediferenţiat şi amorfului. Un dramatic protest scriptural, dacă vrem, împotriva comunei, visceral, frici de moarte…” (Ştefan Ion Ghilimescu)
