Bunea

La 90 de ani împliniţi, ce ştiţi voi?,
orizontul e tocmai la gardul împletit din nuiele,
unde sfârşesc brazdele cu usturoi şi cu ceapă.
Nu pomeniţi nimic de soldatul scăpat
de la Cotul Donului într-o burtă caldă de cal.
Nu-i daţi omului cât poate să ducă.
O să-şi amintească cum zece ani mai târziu,
i-au mânat caii pe drumul abatorului.
O să înceapă să tremure, să-i scârţâie piciorul de lemn.
Lăsaţi-l! Lăsaţi-l să tacă despre americanii
picaţi din cer printre fluturi.
Destul că o să vă arate cămăşi de noapte, perdele
croite din paraşutele lor mătăsoase,
o tabacheră, o busolă cu cadranul albastru,
un fuselaj îngropat sub şopron.
Chiar dacă marea stabilizare l-a lăsat lipit pământului într-o zi
lăsaţi-l să tacă.
Mai mult decât că pâinea era puţină dar era pâine,
că toate lucrurile, dar absolut toate, aveau alt gust şi culoare,
tot n-o să scoateţi în veci de la el.
Lăsaţi-l! Lăsaţi-l să tacă, să aştepte
ca stră strănepoţii să-i aducă o cană cu apă prin fax,
lăsaţi-l să privească o partidă de sex
cu maimuţe pe Discovery Channel,
să scuipe în sân, să-şi facă cruce mare cât casa, lăsaţi-l.

 IOAN VIȘTEA este poet și prozator, locuitor al unei capitale românești, Târgoviște (cum spune) și autorul Jurnalului de la Mahala…