HAIDEŢI!

poeţilor Ioana şi George Geacăr, deveniţi, bunici…

Haideţi în nebunia asta să ne mai dăm o şansă.
Şi-n naufragii, deseori, minunile se-arată.
Rămaşi fără busolă, să luăm pînza catargelor drept ansă;
cu vitregia sorţii să încheiem o pace separată.

Haideţi în curtea casei să creştem leuştean şi busuioc, nepoţi,
ce-or să ne rîdă la nevoie, ştirbi, în barbă;
să dăm în mintea lor cuplată la trei roţi,
cu triciclete răsărite în straturi cu legume şi prin iarbă.

Haideţi să fim ai liniştii neobosiţi conchistadori,
de scribi în clasa-ntîi să ne lăsăm traduşi,
în limba-n care e interzis să dezertezi, să mori,
altfel decît avar de aurul din creştete bălaie şi seduşi,

haideţi cu-o inimă fără scăpare, de iubire cotropită,
rotaţia pămîntului să o legăm cu zmee…
Ce dacă veşnicia se-ascunde în clipită?
Ce dacă sfîrşitul pietrelor stelare în scînteie?