Ionuţ CRISTACHE – ARGUMENT sau … PE ÎNTUNERIC

 

Ionuţ_CristacheEDIȚIA cu numărul 55… Ne bucurăm să aflăm că sunt tot mai mulți cititorii revistei noastre de cultură… Dar, cred că n-ați uitat, pământul ar putea experimenta șase zile de întuneric în perioada 16 – 22 decembrie 2014. Acest fenomen se va produce din cauza unei megaexplozii solare, poate cea mai mare din ultimii 250 de ani, care poate dura până la 216 ore, producând mult praf stelar, împiedicând astfel lumina Soarelui în proporție de 90% să mai ajungă pe Pământ.

Asta, da… Ce altă ieșire din scena Cotroceniului putea să lanseze peste națiune expiratul nostru președinte? Întunericul de zece ani se concentrează în megaexplozia anticipată. Problema noastră este dacă Cel Nou, adică Alesul, poate să nimerească butonul de la care să aprindă lumina, dacă ajunge până la el, dacă nu îi tremură cumva degetele gingașe și grele de atâta arătat orizontul. Megaalesul nostru, vreau să spun, dar și să sper…

Oficialii NASA mai susțin că nu va fi o problema legată de acest fenomen, deoarece Pământul se va baza pe lumina artificială. Și se mai spune că, dacă ținem cont de faptul că au tot studiat Soarele și că au descoperit, se pare, și un mod de a prezice exploziile solare și că a apărut și cea mai mare pată solară din ultimii 24 de ani, vizibilă cu ochiul liber de pe Pământ, atunci posibilitatea ca să ne petrecem 6 zile în întuneric din cauza unei megaexplozii solare este plauzibilă. Povești, desigur…

Cum pentru noi lumina nu mai vine de la Răsărit (sperăm), poate că nu se va mai ascunde după norii de praf. Altfel, ne-ar rămâne „speranța” unui întuneric definitiv.

P.S. Și să mai vedeți cum e cu întunericul… De curând, am lansat la Teatrul „Tony Bulandra” noul meu roman, NERO BRAC GERMAN. A fost o seară frumoasă, cu actori, cu tineri talentați ai orașului nostru, o ceremonie a unei cărți, o lansare altfel decât cele clasice, plictisitoare. Presa a scris cu suflet despre acest eveniment (vezi INCOMOD MEDIA din 4 decembrie, de exemplu, sau GAZETA DÂMBOVIȚEI). De mulți ani am adus în sala Teatrului generații de elevi, i-am făcut să descopere scena, cartea, lectura, aerul special al unui act de cultură. Nu întâmplător au venit, pe 3 decembrie, elevii mei din mai multe generații, o sală arhiplină a aplaudat lumea specială a unui eveniment de artă autentică. În sala a fost și „echipa” unui modest post TV, nici nu știu bine cum se numește, care a văzut cu totul altceva. Nici nu mă miră, înțeleg că emite de lângă cimitirul orașului. Nu am de gând să-i fac publicitate gratuită, aud că ar avea vreo două sute de telespectatori (probabil că nici familiile „realizatorilor” nu se uită la ei)… Într-un fel de știre culturală, mega-trustul cu miros de sângerete și caltaboși a anunțat o LANSARE ÎNFUMURATĂ. Săracii de ei, dacă ar fi trecut de jumătatea alfabetului ar fi știut, probabil, sensul și semnificația cuvintelor. O duduie anonimă a venit chiar și la mine acasă, am primit-o, sunt un om politicos, chiar dacă mi-a umplut covorul cu noroi din cartierul de la mahala al, să-i zicem, postului TV. M-a întrebat conspirativ: „cum e cu țigara?” M-am speriat, am crezut că s-a prăvălit hotelul de peste stradă în curtea mea plouată. Nu, dragii mei, o problemă planetară o frământa pe distinsa Veronica… Actorul din spectacol și-a aprins o țigară, ce educație facem noi celor două sute de elevi din sală? I-am explicat (inutil) că era un moment al scenariului, eram în epoca post-Salazar a Portugaliei, într-o lume cenușie a dictaturii descompuse. În fine, ce rost avea să-mi răcesc gura de pomană? Săracă, dacă nu ridicolă, este inteligența zdrobitoare a tinerei realizatoare TV (vai…) care spune milioanelor ei de telespectatori că pe coperta cărții scrie: „aș vrea să stau într-o livadă domnească, având o carafă de vin roșu alături”… Se poate, domn profesor? Să le spui tu adolescenților din sală că există vin roșu? Și la carafă? Un mare scriitor scria că prostia trebuie tratată cu un zâmbet. Aici, în evenimentul TV al postului din apropierea cimitirului, zâmbetul e un hohot uriaș de râs, se aude până departe și se pierde în noroaiele orașului nostru plin de tranșee și tristețe. MEGA-TRUSTULE, numai bine…