Poftim, sunt arogantă. Și nici foarte onestă nu mă pot considera. Abuzez de propria-mi putere de exprimare și o simt ca pe un păcat. Un păcat capital care nu va fi acceptat cu ușurinţă în această societate pe care înaintașii mei au construit-o din greu, cu eforturi inimaginabile presărate cu sacrificii de orice natură. Au murit eroii naţiunii mele, naţiunii noastre. Au murit în numele prea măritelor drepturi care încă se încalcă cu nerușinare, iar noi, generaţia pe care o hrăniţi cu o educaţie peticită, nu vedem acest fapt real. Suntem orbiţi și ignoranţi. Ne-am îngropat valorile morale în mormane de principia moderne, pe care le blamez cu adevărat doar în măsura în care ele ne fac inconștienţi, incapabili de lucruri măreţe care încă pot revoluţiona. Cu toate acestea văd și oameni, deloc puţini, care au voinţă și luptă să vindece boli de care ţara noastră pare să nu poată scăpa nici în al douăsprezecelea ceas. Le aud strigătul, căci au șoptit în cor.

Atât de arogantă sunt… Nu mă pot mulţumi cu lumea plină de nereguli în care am crescut privind într-o direcţie strict indicată spre care refuz vehement să mă îndrept. Infatuarea curge în venele mele. Cred în viziunea mea exagerat de mult pentru că nu mi s-a dat de ales. Cei ce mă înconjoară sunt prea nepăsători măcar să ofere o scurtă vizualizare a perspective mele.

Sunt arogantă! Sunt arogantă datorită faptului că îmi doresc un viitor sigur, un viitor stabil, un viitor pe care să nu îl aștept tremurând de teamă și de neputinţă. Sunt conștientă că nu este totul pierdut și că încă mă pot izola de distrugerea ce bate la ușă de ani de zile și ameninţă să ne răpească și ultima frântură de speranţă. Am voinţa și curajul să alimentez salvarea.

Dragi părinţi, oferiţi-mi puterea, căci atât îmi lipsește. Voi porni pe un drum plin de obstacole, drumul pe care aţi trecut și voi, aceeași potecă plină de moloz, cu gropi adânci care v-au mâniat cumplit. Sunt pregătită. Cu toţi suntem pregătiţi, o știu, o simt. Noi suntem pregătiţi, chiar dacă acest fapt ne face aroganţi, plini de fumuri și pretenţii. Perfect! Propunerea mea: prieteni, să fim aroganţi până la ultimul!

LARISA  IOANA  MILEA  este elevă în clasa a XI-a D, la Colegiul Național „Constantin CARABELLA” din Târgoviște…