Obișnuiam să fiu ironică. Uneori, mai mult din neatenție decât din răutate sfârșeam rostind replici usturătoare care lăsau urme adânci. Răneam orgolii și mă simțeam ,spre rușinea mea, puțin glorios. Cui nu-i place să vadă un om mare dându-se de ceasul morții să nu pară afectat de cuvintele unui adolescent rebel și neascultător, ușor obraznic, care cel mai probabil lenevește toată ziua ( dulcele presupuneri amare )? O priveliște admirabilă, aproape te unge pe suflet.
La un moment dat am încercat să găsesc un soi de motivație pentru comportamentul pe care îl îmbrăcăm în preajma domniilor și doamnelor în costume strălucitoare, ultima fiță în moda office. Până în ziua de astăzi am tot depus eforturi să mă conving că orice om are în spate un trecut al său, suferințe proprii, o muncă titanică… Însă ipocrizia celor „cu funcție” mă lasă rece și îmi aruncă teoria mea despre respectul unanim în aer. Și, iată cum bunul meu simț explodează și oferă publicului un minunat foc de artificii. Referitor la motivația mult căutată… Am găsit-o sub formă unei alergii la „spuma societății” pe care nu dau nici acei doi bani care îmi fac de fiecare dată gaură în paltonul cel vechi cumpărat acum un car de ani.
După cele doua paragrafe o să mă condamn la o eternitate de regret, căci irosesc frumusețe de artă literară pentru a-mi pune în „scenă” frustrarea. Vorba aceea binecuvântată: „nu se merită”… O păstrez cu mine oriunde merg. Mă îndeamnă la prioritizarea lucrurilor în viață. Și ajung să mă bucur adeseori de vorbele trântite în nasul celor înfumurați care îi fac pe cei ce muncesc pe brânci să ofteze din greu. Chit că-mi reneg tăcerea, unul din cei mai buni prieteni, mă simt mai îndreptățită. Voi profita puțin de dreptul la libera exprimare până cineva de „sus” de acolo îmi va pune ziduri la exprimarea mea perfidă.
Poate nu merită în profunzime, dar aparent îți lasă alt gust mica răzvrătire. Ocazional mă voi lăsa îmbătată de iluzii, cu realitatea mă „servesc” permanent…
LARISA IOANA MILEA este elevă în clasa a XI-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște…