Astăzi am realizat presiunea pe care trecerea timpului și-o exercită asupra mea. Aproape întâmplător am constatat că prima mea greșeală, pe care am făcut-o în mod repetat, a fost să cred că am timp. Mi-am spus de nenumărate ori că pot găsi timp pentru tot ceea ce trebuie să fac și, ca bonus, m-am minţit că am timp, de asemenea, pentru tot ceea ce îmi doresc să fac. Adevărul mi-a zdruncinat puternic convingerea. Nu ar fi nici prima și nici ultima oară când mi se întâmplă să descopăr că majoritatea conceptelor mele sunt radical greșite, dar astăzi sesizarea greșelii a părut să amplifice de un infinit de ori sentimentul de nesiguranţă.

                Ca un licean devotat care se respectă, am “fugit” de la ora de biologie. Într-un fel, am fost dezamăgită să aflu că doamna profesoară nu mi-a simţit lipsa, deși cu siguranţă nu am chiulit ca să atrag  în mod special atenţia. Am plecat însoţită de o colegă la fel de devotată ca mine, fără a avea o destinaţie în minte. Am acţionat oarecum spontan și tot spontan am ajuns într-o librărie destul de cunoscută din oraș. Ne-am rezervat câteva minute bune din timpul pe care ni l-am obţinut forţat doar pentru a citi titluri și a răsfoi aiurea cărţi. Mi-am aruncat privirea peste sutele de volume care se odihneau pe rafturi și dintr-odată am rămas blocată. Incapabilă să-mi repornesc motorul gândirii și buimăcită, am ajuns să uit de unde, cum și încotro mă îndreptam. Văzându-mă printre atâtea suflete transpuse în cuvinte, m-am simţit pustiită. Era ca și cum tot ceea ce cunoșteam până la acea oră nu mai avea niciun sens, niciun înţeles palpabil pe care să-l mai pot exploata în vreun fel. Mi-am revenit aproape complet doar după câteva clipe, deși aceea senzaţie părea că nu mă va părăsi niciodată complet.

                Întotdeauna am considerat că am timp suficient să mă bucur de adevărata cunoaștere, dar din păcate m-am înșelat amarnic. Niciodată nu va fi destul timp pentru toate. Nu avem timp să repetăm aceeași greșeală, să suferim de pe urma lucrurilor banale, să ne prefacem, să ne bucurăm de toate artele și să studiem în cât mai multe domenii. În definitiv, cred că nu avem timp nici să mai trăim cu adevărat. Off, ce a făcut din noi acest secol.