E iarăşi toamnă

Am râs şi deopotrivă-am plâns

De jale, ori de fericire.

Prea rar cuvintele au spus

arzând, cuvinte de iubire.

Dansat-am şi ne-am avântat

în zbor nebun, spre-albastre stele.

Pe Lună-n colţ ne-am aşezat

Şi-am desenat pe cer cu ele.

Când păsările îşi făceau

Culcuşuri, sus de tot- mistere

Ne ghemuiam în cuibul lor

Şi aripi noi aveam-himere…

Căci vânt de toamnă nemilos

Ne-a pus pe aripi haine grele

Din ramuri, frunze, cer noros

Şi sufletul căzu… cu ele….