Fericire. Un cuvânt mult prea puternic pentru un adolescent de 17 ani ar spune mulți, un subiect foarte des discutat și cercetat și totuși fără prea mult tărâm cucerit în acest domeniu. Oameni mari și-au dedicat viața pentru a găsi o cale, o metodă universală către o fericire veșnică, când răspunsul se află în mâinile noastre.

 Suntem născuți cu rețeta fericirii, dar pe parcursul dezvoltării noastre intervin mai mulți factori care o dau uitării. Nu degeaba este ridicată în slăvi și apreciată pretutindeni frumusețea copilăriei, motivul din spatele acestor omagii este datorat cunoașterii răspunsului, pe care mulți oameni încă îl caută. Ai privit vreodată în ochi un copil care se joacă? Dacă acea sclipire nu este fericire, atunci nu pot percepe altă înfățișare a acestui ideal. Indiferent de situația sa, un copil întotdeauna va vedea partea plină a paharului și mereu va găsi motive să zâmbească. Cum niște minți atât de fragede reușesc ceea ce noi, care am acumulat de-a lungul timpului felurite cunoștințe, ne chinuim o viață să atingem? Probabil simplitatea cu care un copil vede lumea îi stârnește această doză de fericire, aparent intermitentă și de-a dreptul molipsitoare, dar nu înțeleg de ce avansarea în vârstă și în gândire ne distrage atât de mult de la țelul nostru în viață, pe care îl stăpâneam atât de bine odinioară.

Nu cred că există o rețetă universală a fericirii, cred în schimb în efemeritatea ei și-n faptul că nu reușim întotdeauna să o atingem și că trebuie să ne împăcăm cu acest lucru. Trebuie să existe un echilibru, însă atunci când ne vom bucura mai mult de lucrurile simple și ne vom opri din a aspira către clișee ale idealului și ne vom dezvolta propriile concepții cu privire la fericire, atunci o vom simți. Am trăit această schimbare, maturizare dacă o pot numi, care ne pregătește pentru adevărata rețetă a fericirii, care este diferită pentru fiecare în parte. Problema intervine în momentul în care această rețetă diferă în timp chiar și pentru propria persoană care se schimbă constant, astfel suntem nevoiți să ne regăsim de fiecare dată și să încercăm să ne satisfacem această dorință sălbatică de a fi fericiți.

Tare complicați suntem…

MIHAI ROBERT LUNGU e un „lungan” de CARABELLA, elev în clasa a XI-a…