Am venit pe această lume singur și tot singur am să plec. Nu, nu este vreo replică din telenovele, ci o axiomă în toată splendoarea sa. Oricât de greu de crezut ni s-ar părea, această lume este una egoistă și nu spun acest lucru datorită lipsei de altruism și empatie a unor persoane, ci efectiv datorită faptului că fiecare persoană face ce face pentru starea sa de bine și… cam atât.

Începând cu cel mai primitiv instinct de a mânca ultima prăjitură din farfurie, până la implicarea într-o relație ce presupune dragoste pură, totul este doar ca într-un final tu să te simți bine. Da, ne simțim mai bine când mâncăm pe săturate, când ne simțim iubiți și oferim ceva înapoi, dar tot pentru acel schimb de energie, care ne face să ne simțim bine, facem tot ceea ce facem.

Am încetat de ceva vreme să mă mai regăsesc în criterii tipice de turmă precum: religie, naționalitate, rasă și lista poate continua de la genul de muzică pe care fiecare alege să-l asculte până la echipa favorită de fotbal. De ce? Fiindcă aceste divizări și categorisiri nu duc absolut nicăieri.

Este același instinct primitiv, care te face să mănânci ultima prăjitură, și în acest caz, care te face să te simți mai bine dacă faci parte dintr-un grup. Deși având o premisă neofensivă și total fiziologică, această nevoie de a aparține a separat și încă separă oamenii între ei, creând dezordine și ură în rândul lor.

 Pentru ce? Pentru că nu aparținem cu toții aceluiași grup?  De fapt, aparținem și ne numim rasa umană.

MIHAI ROBERT LUNGU e un „lungan” de CARABELLA, elev în clasa a XII-a…