A fi responsabil nu înseamnă a te încărca cu gânduri sau efectiv a te preocupa prea mult ceva anume. A fi responsabil este ceva ce putem demonstra pe moment, e ca un strigăt ce ne cheamă, iar noi trebuie să fim atenți pentru a-i putea răspunde. Capacitatea de a face alegeri de moment, care-ți exercită o anumită presiune, reprezintă abilitatea unui individ de a fi responsabil, spontaneitatea este alt cuvânt care face parte din familia lexicală a sa. În momentul în care te pregătești pentru niște decizii din timp e ca și cum ți-ai face temele, nu sunt împotriva temelor și nici pregătirii pentru o anumită sarcină, însă sunt contra roboților, care refuză să gândească în afara tiparului și să-și asume niște riscuri.
Obișnuiam să fiu și eu unul dintre ei, însă odată ce-ți asumi această aventură, nimic nu te mai trage înapoi de a nu o mai o face încă o data și încă o data. Eu mă consider responsabil, cu toate că în ochii altora probabil că nu par așa, tocmai datorită stereotipiilor legate de acest cuvânt. A te încărca cu gânduri nu face decât să-ți streseze mintea deja tulbure, în niciun caz nu te pregătește pentru adevăratul eveniment. Privesc în trecutul meu și realizez că am putut să trec prin niște experiențe, pe care dacă le procesez prin filtrul gândirii și le studiez în amănunt, par foarte dificile acum, însă atunci, faptul că nu m-am gândit atât de mult și n-am luat totul prea personal și-n serios, m-a ajutat să trec prin acestea.
Cred că acesta este secretul unei vieți liniștite și împlinite, oricât de întunecat ar fi prezentul, trebuie să găsim motive să râdem și să uităm efectiv, să ne teleportăm din întunecata lume contemporană, într-un loc mai bun, mai sigur. Numai dacă ar exista un portal care să ne transporte într-o lume ideală… A da, există: mintea noastră. Numai acolo totul este posibil. Și trebuie să ne folosim de această armă puternică, pentru a ne asuma și iluzii, iluzii care într-un final vor deveni reale. Este secretul meu pentru a depăși un moment dificil: nu te mai gândi atât de mult și nu o lua prea personal, nu e ca și cum ai fi primul căruia i se întâmplă ceva asemănător… Îmi place să cred că de când este lumea, omenirea a trecut prin toate lucrurile posibile și imposibile și au fost făcute toate lucrurile inimaginabile, deci nu cred că pot fi vreun deschizător de uși în domeniul suferinței.
În orice caz, totul este o iluzie, începând de la culori până la ceea ce simțim, diferența este că iluzia sentimentelor poate fi controlată de noi, trebuie doar să învățam cum. Avem libertatea să o facem…
MIHAI ROBERT LUNGU este elev în clasa a XI-a E…