Mihai Robert LUNGU – Un poem…

mihai_lunguUrâtul

Detest zăpada şi frigul,

Să radiez sub soare vreau,

Negrul şi tristul, frumosul,

Culoarea, furatu-le-au.

 

Negru-i cerul, neagră-i lumea,

Alba zăpadă contrast îi da,

Inevitabil şi urât ca lunea,

Negrul şi tristul singur stă.

 

Plouă încet, plouă peste zăpadă,

Şi arde mocnit, arde acest foc,

Gânduri negre, toate grămadă,

De lumina… pare că nu-i loc.

 

Ninge frumos peste oameni urâţi

A mea lumina nu focul o aprinde,

A ta lumina încet, încet se stinge

Eu-s plin, tu eşti gol şi fără virtuţi.

MIHAI ROBERT LUNGU e un „lungan” de CARABELLA, elev în clasa a XII-a…