Bucurie…

Mai sunt şi zile bune
în care soarele răsare… după
caznele lui Sisif,

trecerea pe la Forţele de muncă,
în primul rând alergătura după mine
a fostei mele eleve Dună Corinna
pentru a-mi spune că are amintiri frumoase
de la orele de filozofie,
apoi de la întâlnirea cu prietenii mei,scriitorii,
de la lansarea domnului Tiberiu Cercel: Clipe de viaţă,

Dar cea mai mare bucurie a venit la sfârşit,
când Gabi Enache mi-a spus

că a descoperit un text în care Poetul de excepţie Florin Mugur,

şi unul dintre mentorii mei, mă pomeneşte…

A fost o zi bună!

Gara

Gara asta mare şi roşie
căzută aşa ca o piatră
din cer la o răscruce de drumuri
gara asta însângerându-mi privirea
cu colţurile ei atât de perfecte
gara asta ca un şifonier
într-o cameră ucigaş de
familiară
gara asta negară care apare
la anumite ore şi dispare
la altele prea luminate
gara asta cu neştiutele ei
inexistentele ei căi ferate
mă ninge din timp în timp
cu norii din fumul trenurilor
ce trec dintr-o parte în alta
a lumii
silindu-mă să descifrez
în cristale de fum
imaginea lumii….

Oglinda de nisip,Editura Albatros, 1988…

Ca şi când nimic nu s-a întâmplat

O hotărâre de Casă de pensie
o hârtie cu un antet
şi o sumă oarecare
urmată de o justificare
amabilă,
ştiţi am şi eu cunoştinţe
în domeniu şi cam tot atât,
cam tot atât..
o medie a nefericirii
cam tot atât,tot atât

acum mă scuzaţi
am o şedinţă în care iar vom hotărî
cam tot atât, tot atât
sau chiar mai puţin,
mult mai puţin..

fiţi fericiți pentru tot atât, tot atât,
sau chiar pentru puţin,
pentru mult mai puţin…!!!

vă mulţumesc pentru puţin
pentru mult mai puţin…!!!

Rememorare

În 1989, prin martie
dă năvală la Titu prietenul Doru Mareş care
semnase o scrisoare de susţinere a lui
Mircea Dinescu
era surescitat şi speriat pentru că-l
chemaseră la securitate…
era hotărât să plece în deltă,
unde în primii ani de profesorat fusese
suplinitor…
vrând apoi să se îmbarce pe un șlep
pentru a naviga apoi spre ţările calde…
libere adică atunci…

Astăzi în anul de graţie 2015
mă gândesc şi eu la soluţia Deltei,
unde profesorii nu prea sunt,
iar copiii au nevoie de noi…
Poate acolo voi fi
mai respectat şi cu rezultate mai bune,
chiar de voi naviga printre grinduri…

Cred că printre oamenii aceia simpli
şi dintr-o bucată mă voi înzdrăveni
de singurătatea şi ipocrizia
ce mă înconjoară…

Ca şi când

trebe să te aranjezi
într-un rând

ca și când
alinierea este obligatorie
pentru fericirea ta
iluzorie…

ca şi când
ca şi când

tre……
să te-nscrii într-un gând…

ca şi când,
ca şi când…..

Să mă spăl pe cap

să mă spăl pe creier
pentru că mereu
ţârâie un greier…

nu te încontra
nu te-mpotrivi
căci oricând ei te vor lovi…

eu mă spăl pe cap
ţârâie un greier
pentru că eu cred
că mai am un creier…

De dragoste…

Noaptea în pat
braţele mele se transformă
în adevărate otgoane asemenea celor ale
lui Ulise…
devii catargul de care, legat, încerc să rezist
chemării neantului…
te înlănţui draga mea pentru a înfrunta
moartea, cântecul ei de sirenă…

Eşti, paradoxal: sprijin şi ţintă a vieţuirii mele…
atât efemere….!!!

Stare a
educaţiei

Sunt la amurgul carierei mele
colegul meu de matematică
mai are puţin şi pleacă
definitiv…
este înjurat, insultat…
pleacă odată, ce mai cauţi aici,
mori odată adică, sub ochii îngăduitori
ai „colegilor ” noştri Directori de o viaţă…
ai legilor noastre strâmbe…

Sunt la amurgul carierei mele,
şi-mi dau seama de adevărul
înţelepciunii populare…
cât ești în treabă toţi te-ntreabă,
cât nu îţi f m în c…

Poftim educaţie, nene Iancule…!!!!

MIRCEA  DRĂGĂNESCU  este absolvent de filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…