Vis
Ne hotărâsem
trebuie să evadăm ziceam
în timp ce în haine ponosite cu
o bocceluţă în mână coboram
strada în pantă
labirint parcă spre libertate…
strada era din piatră cubică
tivită cu iarbă ofilită..
era străjuită de ziduri vechi coşcovite de vreme…
la capătul străzii s-a ivit o patrulă
am tresărit şi am încercat să ne furişăm
pe o străduţă laterală
dar nu era una aşa că
te-am sprijinit de un zid sărutându-te lung
cei doi soldaţi ne-au privit indiferenţi
iată doi nebuni care se mai iubesc încă
şi au plecat înjurând…
la capătul străzii oraşul se sfârşea
cu un câmp presărat de ciulini albaştri
şi de maci sângerii
străbătut de o potecă îngustă
drumul spre libertate pe care ţi-e teamă să-l calci
pe potecă venea o femeie ponosit îmbrăcată
o elevă de-a mea pesemne
pe care tu nu aveai de ce să o gelozeşti
v-aţi hotărât domn profesor
să evadaţi în sfârşit….
deşi de pe acum vuieşte oraşul…
ne-am despărţit şi am luat un avion parcă
unul hârbuit care tremura din toate încheieturile
când a aterizat pe o pistă bombardată
de a trebuit să zigzagheze printre obuze
până la aeroportul din Sophia…
acolo tu te-ai supărat şi ai plecat înspre
hotelul ştiut din tinereţe unde nu mai erau locuri
am hoinărit pe străzile în pantă
până când te-am regăsit într-un hotel coşcovit
mi-ai sărit de gât şi mi-ai şoptit
haide în cameră să-ţi arăt rochia nouă..
numai de rochia ta nu-mi ardea
mai degrabă de lipsa ei îmi păsa…
haide am spus ţinându-te strâns de talie
pe holurile întunecoase şi pline de crăpături
ne era teamă de un cutremur
aşa că am început să fredonăm…:
da de ce nu
tu să fii eu
eu să fiu tu
şi nu e greu
când tu spui
că eu
aş fi tu iar tu eu
şi-un alizeu
din Dumnezeu
fac o făptură
din frământătură…
da de ce nu
tu în eu
eu în tu…!!!!
Stare
trăirea mea este irepetabilă
de ce să o comentez
de ce să o explic celor care nu o
vor înţelege niciodată…
te iubesc şi atât
te iubesc…!!!!
Simplicitas
Astăzi am văzut
răsăritul soarelui
sub forma sânului tău
deşi la meteo
comunicau ceaţă şi cer înnorat
Mulţumesc Doamne
că încă sunt îndrăgostit
de Tine şi Viaţă…!!!!
Mama singură
La 94 de ani
mamei mele îi este frică,
de ce îi este frică:
de frig, de amorţirea mâinilor,
de ce nu, de colicii intestinali, de diaree,
sau de opusul ei,
fibrilaţii, infarct
şi mai ales de singurătate
de singurătate…!!!!
Narcisă
Stai într-o vază pe pervaz
narcisă mititică
învăluită în extaz
tu pari atât de mică
şi printr-un vis eu îţi zăresc
firava ta tulpină
petalele ce-o-mpodobesc
precum pe o regină
parfumul tău suav parfum
m-adoarme şi deodată
tu te transformi ca şi-n poveşti
într-o frumoasă fată
şi fata pare zână a fi
gingaşă ca şi floarea
şi vine-ncet spre mine-aci
abi-atingând cărarea
dar visul ţine-o clipă doar
şi fata-ncet dispare
şi-n locul ei uşor apar
forme de mică floare…!!!!
(1964 prima poezie de dragoste…)
Leuştean
Miros puternic de pământ
şi-n preajma mea poieni frumoase
şi amintirea maicii mele
mare legământ
înspre-o tămâie amiroase…
Şi un tărâm plin de alean
cu hoţi de cai şi de mirese
în care-un ireal rădvan
povestea noastră iar o ţese
Într-un mănunchi de leuştean… !!!!
Sân
Îmi repeţi cu obstinaţie
că sânul tău nu este un simbol sexual
fiind doar un dar al iubirii
de bună voie şi nesilită de nimeni
până când moartea ne va despărţi….
în timp ce în căucul pumnului meu
tresare inima ta dovadă că încă mai
suntem….!!!!
Cronicar
Înregistrarea dezastrelor…
ionel cel care
a fost alături de toate doamnele titului
a hotărât că nu mai merită să trăiască
şi după o meditaţie serioasă
s-a dus la hagioaica şi
s-a aruncat înaintea trenului
două bucăţi de nea ionel au mai rămas
pe piatra cubică dintre linii
urmează incinerarea
din nea ionel nu a mai rămas
decât amintirea
cum va rămâne şi din existenţa noastră…
Nu-mi rămâne decât să consemnez
cine o va face după…!!!!
De florii
Liliacul înflori
în privirea-mi dilatată
poate era de florii
poate era altădată…..
liliacul înflori
li cu l şi a cu li
înflori
a cu l şi li cu li
din privire se născu
li cu li şi a cu u
floarea-ncet se născoci
li cu u şi a cu i
seva-ncet seva era
se cu v şi v cu a…!!!!
Psihoterapie
Primăvara asta a mea cu astenia ei
primăvara asta a ta cu astenia ei
seva proaspăt izbucneşte în muguri
oasele trosnesc ramuri uscate
în toamna asta neîmprimăvărate
în mine şi-n tine amestec ciudat
melancolico-depresiv de
primăvară toamnă târzie…
ne trebuie un psihoterapeut
eu psihoterapeutul tău
tu psihoterapeutul meu
eu liniştea ta tu neliniştea mea
alienare treptată
spre liniştea alăturată
de sălaşul de piatră ecou
Tu psihoterapeutul meu
Eu psihoterapeutul tău….!!!!
Ştevie
E un pogon de ştevie
în curtea copilăriei mele
gătită-n amintire de Buna-n
felurite feluri
cu multă zeamă de lămâie
ca sănătatea minţii să se spele
şi verde veşnic să
rămâie….!!!!
MIRCEA DRĂGĂNESCU este absolvent de filosofie și este membru al Uniunii Scriitorilor din România…