de Radu PĂRPĂUŢĂ

E mai mult decât amintire: face parte din viața noastră, a mea și a Mariei, soția mea. Când eram student, mă plimbam cu ea prin Copou, pe sub teii despre care Emil Brumaru a scris niște versuri nemaipomenite și pe care tembelul ăsta de primar vrea să-i taie, ne plimbam (nu cu primarul, nici cu domnul Brumaru, ci cu Maria) ne țineam de mână și ne despărțeam când vedeam pe vreo profesoară, pe doamna Cotorcea sau pe domnișoara Bălănescu, că așa era pe atunci. Și deodată, într-un sfârșit de săptămână, îi spun că am să stau acasă, ca să scriu o lucrare.Nu mă întrebați ce fel de lucrare că nu mai țin minte. Și stau eu acasă sâmbătă și duminică, mă frământ ca un pește pe uscat, nu scriu nimic și atunci mi-am dat seama că-s îndrăgostit. Luni merg la cămin, dau de Letiția, colega de cameră a Mariei, care-mi spune că Maria a plâns toată duminica. Doamne, îmi zic, gata, m-ai prins!

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator rafinat și talentat și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…