de Puiu JIPA

1.am vrut să te cred
dar palmele tale
mai miroseau încă
a mine
(de vină e iertarea)

2.alunecînd pe sîrma
gîndurilor mele
în liniștea
ta
răcoroasă
(peisaj dresat)

3.am avut grijă
să te ruinez
acum că nu mai ai nimic
poți mirosi toți
brazii neîmpodobiți
poți călca pe
începuturi de vise
dar vei dormi
(întîiul solilocviu)

4.nu ne mai spunem nimic
ai o sclipire aurie
de păcat
mîna ta caută depărtări
cum fluturele
se preschimbă
în zăpadă
(cît de departe e aproape)

5.mi-e somn de tine iar
privirea mi se-mpleticește
vom adormi deodată dar
tu mai în vis
eu în poveste
(și noaptea are gene lungi)

6.ți-am pus pe față
o mască
apoi mi-am desenat
chipul pe ea
(nimicul)

7.te mai aud uneori
cum vorbești despre toamnă
de parcă toamna ești tu
veșnica nucă
neștiind să mai cadă
(amărui)

8.cuvintele tale
o apă ciudată
ce-mi spală
tăcerea
()