1. o dac’aș putea să știu să uit
culoarea zîmbetelor noastre
când ne plimbam prin verde crud
și ne miram de cît sunt de albastre
dorințele
ființele
doar cînd tăceam
se lăsa nemurirea
cum votul de blam
adormirea
(gînd alături)

2. îmi amintesc
uit lucruri esențiale
aveai părul albastru
și rîdeai
printre zăbrele
eram pe partea cealaltă
(nu ne uitam)

3. îmi amintesc
din ce în ce
mai rar
de tine
(vină)

4. ciudățenia asta că dacă scrii treci prin gri și nu ai decît noapte te priveam ca și cînd erai o fereastră pe alocuri albastră broasca țestoasă te iubea îmi liniile pălmii mușca … încep să te uit așa cum tu … o să vină un timp ha ha anotimp în care o să ne gîndim că nu este timp am udat florile și i-am spus noaptebunădimineața ușii aceleia și ușa se uita la mine de parcă atîta îi trebuia și îți jur am încuiat-o de parcă atîta ne era de ajuns pe mobilă era un fir de praf de nepătruns te ștergeam și nu numai
(mih)

5. nopțile
ele
ielele
dorm
(uite te uită)

6. aștept să te întorci
de parcă-i niciodată
și frigideru-i gol
mai e încă o rată
din ce ne-am priceput
apoi un harakiri
și-o luăm de la-nceput
tu știi mai bine ceața
îți știu mai bine sînul
cînd bună dimineața
sună ca noapte bunul
acum doar mi se pare
că te-am trezit din vis
erai pe cînd doar timpul
spuneam că-i paradis
credeam că împreună
e-o formă de plictis
dar uite e solstițiul
ne-am fost atît un vis
(paranteză)

7. te mai iubesc o zi
apoi încă un mîine
dar mîine e în fiecare zi
și cade păcatul așteptării
peste trotuare veștede și moi
trec melci printre noi
nemișcații
(un fel de)

8. rămîn doar cuvinte
închise-ntr-o sticlă
lumina mă minte
mamă mi-i frică
mă dor înțelesuri
și oasele lumii
nici tu nu mai murmuri
doar anii adu-mi-i
(paradisul pierdut)

9. apoi te-am condamnat la viață
și imediat
am început să sper
(mîine)

10. chestia asta cu viața
de cercetat
e ceva ce numai
ori
decît
în rest
amănunte
(am avut o prietenă)

11. pe zi ce trece timpul se-ntoarce în subsol
nu te mai văd iubito ai iarbă în priviri
se tem de tine îngeri cu glasuri în bemol
și peste toate noaptea se-aude doar la știri
din pleoape tai cuminte castele de rugină
mă-ntorc pe lumea ceea fără de tine-n gînd
cînd nopțile murdare nu pot să mai revină
printre cuminți petale ce cad încet rînjind
am să te uit cum drumul își uită pașii mici
iar tu vei sta întinsă pe-oceanul nepăsării
cu somnul tău albastru nimic nu o să strici
și eu voi fi doar trenul în așteptarea gării
să dormi în piatră seacă e visul ce te-ntrece
nimic nu se întoarce clepsidra-i încă rece
(afară de tine)

12. mă scoți din minți
când nu te văd cu ora
palme fierbinți
și nu le simți
ești meteora
traversând alei
în gândul ei
mă scoți din minți
cu încetinitorul
în care zborul
naște ființi
ori viitorul
mă scoți din minți
(arar e ori)

13. ea stă la celălalt capăt
al mesei curate
înșiră un cântec albastru
despre când
respiră cum eu câteodată
și privește adânc
și în ea
nu se mai teme de somn
și nici de călătoriile drepte
ea stă în fața mea
și are ciorapi albi
până la glezne
(afară doar plouă)

14. cu tine alături
dorm îmi e
dar nu despre asta e vorba
(surâs)

15. așezat între tine și tine
trecutul ciudat
eram dintr-o planetă subțire
prea de păcat
iar păcatul înger și drac
se topea
dacă aș putea să înțeleg fericirea
o să fiu trist sau degeaba
între tine și tine
nu mai e graba
e un înger puțin dureros
care mă zboară
până la os
(între)

16. îți căutam mîna
aerul mă durea
pînă să ajung la tine
între noi
ploaia
stătea
(căutare)

17. toate nopțile
în care ne doream ființă
toate rîsetele
care ne țineau în ființă
golul trupului tău avea aer
înăuntru
și spuneai că mă…
iubești cum poți
că sînt zile și sile
dacă dăm ceasurile înapoi
dacă
o să fie și mîine
(alături)

18. am ajuns
să te iubesc
și în somn
(punct)

19. totul în tine
e aer de respirat
și apă
de băut
(poem)

20. aerul e din ce în ce mai fragil
și tace
știu că dormi și îmi place
o să aștept toate eclipsele
și toate se vor topi
când vei trezi somnul
care te place
atunci am să închid fereastra
și vom lumina noaptea
(încă un timp)

21. fără de tine viața sună calp
e ca o roată fără spițe
sau cum călare pe calul cel alb
fătul frumos intră-ntr-un bar de fițe
și cere-o bragă cu absint
fără de tine liniștea e varză
pe care niște iepuri ronțăind
mi ți-o transformă în petardă
petarda fâs eu stau ca o meduză
să vină ceasu-n care vii
și te aștept ca fanul pe peluză
la un concert cu let It be
(unde mă ești)

22. în pijamaua ta deșteaptă
culoarea vântului turbat
te uiți așa cum niciodată
un înger viu nu s-a uitat
la mine
și tot vorbești despre culori
ce stau în pijamaua ta lilov
te mai ascult doar uneori
căci uite scriu într-un ceaslov
de tine
acum vorbești cu degetele tale
cum ar vorbi pavlov cu freud
sau cam cum ar cânta fără petale
trupa aceea șuie numită chiar pink floyd
e bine
(elegie de praz verde)

23. dormim pe rând
ca soldații uitați în tranșee
să nu ne scape nimic
din somnul fiecăruia
doar mâinile noastre împreună
mai schimbă visele
când se ating
(atât de aploape)

24. toate frig
și mi-e frig
te arăți uneori
și mă dori
de-ai putea
pe o stea
să stai trează
mai contează
să mai fiu
să fiu viu
(la mama)

25. în cămașa ta de noapte
tu speli vase
vase albe vase triste
în cămașa ta de lapte
ape curg pe îndelete
peste vasele de ieri
tu speli vase
și îmi ceri
să mă uit la tine
când speli vase și-mi vorbești
câte-n lună dar în stele
să sclipească
și sclipești
cum speli vase
cum tu ești
iar în vase se nasc pești
(în fața noastră)

26. astăzi ești altcineva
un pic din gheața altcuiva
sărutul alb priviri alături
nimic aici
altundeva
(în depărtare)

27. și mă trezesc iar
într-un vis vechi și trist
palmele mi-s reci și fără contur
o ceață strîmbă îmi face cu ochiul
și-mi spune noapte bună
te-ai trezit destul
(un fel de liniște)

28. conturul ți-l cuprind în gînd
ca să te simt mereu aproape
cu ochii-nchiși și bîjbîind
să te sculptez numai din ape
ciudate umbre iarăși ne despart
și ne împart în sute de fărîme
în timp ce nemurirea stînd de cart
ne-adună iar ca iar să ne dărîme
te știu acolo de parcă-ai fi aici
în gara mea cu trenuri deraiate
aștept să te ating să mă atingi
iubita mea de dincolo de noapte
(aproape vis)

29. e de ajuns un cuvânt
și clovnul doar stând
te face să plângi alandala
alabala portocala
cuvântul acela nu știe
că e cuvânt dar hai fie
e de ajuns să-l rostești
atenție făr’ să roșești
închide ochii și spune
cu rondul de buze anume
și să termini cu litera A
cuvântul ăla e HOPLA
(amintire din circul în care doar o dată am fost)

30. nopțile târzii au memorie
și șarm
te îndeamnă subtil
să fii calm
să spui bună dimineața
dimineții
și noapte noapte bună
tristeții
(încercare de poem banal)

31. prin clopotul minții dansau
două umbre bizare
una fără-nceput
cealaltă pentru ultima oară
atât de albastre
încât am închis
toate coliviile noastre
din care nu mai știam
să cântăm
(așa mi se pare)

32. pe undeva se cere doar tăcere
dar n-auzim
avem de vorbit
separat
fiecare în cochilia lui
de nelepădat
(comunicat)

33. o să fie un carnaval trist
lumina va cădea lent
peste groapa cu îngeri
o doamnă tu eu numai decent
și-n așteptarea fericirii
ne-om pune piedici jucăușe
eu pălărie și joben
iar tu drapată-n pescărușă
furnici de zahăr ne-or cuprinde
într-un balet de debussy
tu visătoare la brunhilde
iar eu un biet eric satie
cînd zorii vor muri de bătrînețe
ne-om transforma în sorbituri de vin
și le vom bea pe îndelete
mai albă tu iar eu tot evergreen
(eva luare)

34. mă arde aerul
pe care ți-l respir
în joacă
intrîndu-mă în sinea ta
te tot respir
și asta nu e joacă
(contractdicție)

35. prea mulți bufoni
mărgăritare prea puține
(o tichie)

36. de parcă ai minți
cu litere mici
sau imaginare
surîsul tău pierdut
printre nisipuri
nimicuri
mișcătoare
(adevărăciuni întîmplătoare)

37. mîinile tale îmi spun
că ceva nu e-n regulă
că somnul tău
e o lume aparte
grăbită
să te facă cetățean de onoare
mîinile tale nu știu să mîngîie
să mă
(pămînțenia cumintelui)

38. uneori soarele nu mai apune
ramîne așa peste lume
ca o căldare din care doar cade
cumsecade
cîte-o minune
(tentaculara tentație)