1.

și vine îngerul
și spune hai
dar nu ai timp
și nici lumină
și vine îngerul
și îi spui hai
și-ți face semn să taci
și e lumină
(insomnie)

2.

corăbiile înghețate
sînt cele mai decente
și nu le vede nimeni
sînt perfecte
n-au marinari la prora
și n-au nici rom cuban
corăbiile înghețate
nu au mai mult de-un an
căci anul li-i un secol
și secolu-i în van
corăbiile înghețate
nu dorm
ele-au un plan
să fie doar eterne
și fără căpitan
(boreala auroră)

3.

în noaptea asta
am să visez nimicuri
și un castel la urmă
cînd vine dimineața
o barcă neagră mă așteaptă
pe-o plajă plînsă
ce apă n-a văzut nicicînd
(deșert tăciune)

4.

azi o să dorm
de parcă ar fi
întîia oară
(mama)

5.

orașul ăsta e prea mic
mă strînge la mers
mă ține de vorbă
ca o babă suprarealistă
în prag de orgasm
nici n-ai unde să te ascunzi
pe vremuri aici era o barcă
din care isus azvîrlea pești
în stînga
dar mai ales în dreapta
noaptea orașul dispare
și în același timp
apare la răsărit
un fel de stea
dar mai mare
(umbre)

6.

cu fiecare glonț
pe lîngă tîmplă
se-ntîmplă un glonț
mai puțin
(viață)

7.

ne mai desparte doar un continent
de teamă ură și de întuneric
și-n așteptarea unui veșnic happy end
ne facem fiecare cîte-un panegiric
urlat în megafoane răgușite
din care îngeri negri ies
nespovediți cu aripi zdrențuite
să spună cine s-a ales
cine va merge în caleașca otrăvită
de dulcile cuvinte ce au fost
și cine își va pune sufletul pe plită
în căutarea unui adăpost
cînd ne va despărți o umbră doar
și viața ne va fi zîmbet senil
ne vom privi din cîte-un balansoar
și-om asculta-n surdină un vinil
(înainte de înapoi)

8.

puteam să cucerim orașe
dar am rămas în beznă pe alei
printre săruturi pătimașe
și printre ceaiuri de earl grey
puteam să născocim trecuturi
dar ne muream ca niște hoți
furînd din viitor rebuturi
pe-o mare fără sare mateloți
puteam să alergăm prin toamnă
mai iute decît frunza de cireș
dar uită-te iarna ne-nseamnă
și vămii îi plătim cu cash
puteam să ne pricepem la nimicuri
și să ne picurăm osînde-n vene
ne va rămîne numele pe plicuri
și ce-am agonisit prin ghene
(rană)

9.

tu nu ai somn
ești rană vie
în care îngeri nu învie
sculptată-n os de nicăierii
pierdut prin cana galileii
tu nu mai dormi
ești doar ecou
(gînd)

10.

fata aceea mă privea de parcă atunci mă nășteam avea degete oarbe cu care atingea pietre albe arareori cîte-o frunză și nu știu de ce voiam să o iau în brațe să-i spun că tăcerea e un început de paradis din care doar fluturii de oțel au scăpat neatinși
fata aceea mă privea de după o iarnă grea cu perfuzii de gheață aș fi vrut să-i sărut linia vieții nu m-ar fi oprit nimic însă ceva mă ținea foarte departe o liniște încătușată într-un tub cu vopsea albastră aproape neagră fata aceea mă privea ca și cum eram ultima ființă de pe pămînt și din stele
(după amiaza unui clovn fără amintiri)

11.

de mult nu mai trăiam
în carapacea mea
mă scurgeam în canale
mă hrăneam cu coșmaruri
înghețate
și deodată tu
nepăsător de adevărată

oglinda a scos limba la mine
și s-a făcut dimineață
(poem fals)

12.

Pentru că… acum un an, cam pe la ceasul ăsta…

·
iubito între noi
doar rîuri de noroi
ne scriem pe tăblițele de lut
urletul mut
demult de dinainte de potop
de dinainte de întîiul strop
obișnuiam să fim într-unul
cumintea tu și eu nebunul
și noaptea se căsca-ntre noi
noroi noroi
mi te închipuiam din lut
doar tu să taci eu să fiu mut
(închipuire)