Se discută foarte mult despre întoarcerea naționalismului în Europa, dar poate că se înțelege prea puțin pericolul pe care acesta îl reprezintă. Trăim pe un continent cu o reputație proastă când ne referim la conflict. Nu trebuie să condamnăm naționalismul, dar nici să cădem în extreme și cu toate astea se observă creșterea popularității anumitor mișcări din Europa cu o viziune extremă.
Sistemul le permite, este normal să le permită, dar nu trebuie să uităm istoria și modul în care anumite mișcări extremiste au preluat puterea gradual, utilizând pârghii democratice și într-un final reușind prin acele pârghii să distrugă sistemul democratic. Traseul spre acapararea puterii rămâne aproape neschimbat, tehnicile s-au adaptat vremurilor, iar agendele răspund contextului contemporan. Europa anului 2014 este scena frustrărilor, dezamăgirilor, dar și a marilor așteptări. Criza economică și-a lăsat amprenta, șomajul este încă la cote înalte (mai ales în rândul tinerilor), mediul de afaceri este precaut și destul de închistat, iar mulți europeni nu se mai simt reprezentați de actualele soluții politice. Se poate spune că ruptura dintre politic și societate rămâne o problemă, mai ales în țări precum România. Deocamdată, la noi în țară culoarul extremist este relativ gol, dar cine știe ce se va mai întâmpla în viitorul apropiat. Dacă ne referim la România, aici apar semnele unei clase politice suspendate în timp și spațiu, care cu greu își apleacă urechea spre cerințele unei societăți dezorientate – consecința fiind apariția frustrării la nivel național. A te juca cu frustrările unei națiuni este deosebit de periculos, a capitaliza aceste frustrări este și mai periculos; aparent, pericolul extremist este încă departe, dar să nu ne lăsăm garda jos – Never say never!
Revenind la situația din Europa trebuie să înțelegem că:
- Apariția partidelor extremiste reprezintă o amenințare pentru partidele clasice.
- Această amenințare apare într-un moment critic, în care guvernele europene încearcă să-și mențină credibilitatea la cote acceptabile.
- Aceste formațiuni radicale se opun diversității etnice și culturale, dar și imigrației.
- Au depășit stadiul în care exista un singur lider carismatic, cu efect de locomotivă. Astăzi vorbim de structuri bine definite, capabile să genereze capital politic.
- Vor utiliza instrumentele europene pentru a contesta proiectul european.
Europa are de ales – fie merge pe calea consolidării construcției, fie se va reveni la o stare de lucru specifică debutului secolului XX, practic întoarcerea în istorie. Cert este că și noi românii vom avea un rol în Europa de mâine și poate că avem datoria să ne informăm mai bine despre ce se întâmplă pe continentul nostru și în egală măsură să fim atenți la alegerile europarlamentare. Cei ce vor fi aleși să ne reprezinte în forul legislativ european vor avea o misiune grea, poate cea mai grea.
RADU GEORGESCU este absolvent de științe politice, analist de politică externă și, mai ales, absolvent de CARABELLA…