BOȚUL… Un boț este „ursul” de mămăligă și brânză, copt pe jăratic, pe care Oșlobanu îl scapă din sân. Oșlobanu pare făcut din aceeași materie cu „ursul” inform. E un ne-format, un ignorant („nu-ți dai cătuși de puțină osteneală minței”, îi zice părintele Duhu), un „moglan” (mojic), unul din „țopârlanii sălbatici”, cum numește părintele Duhu pe colegii lui, țărănușii ajunși peste noapte la „fabrica de popi”. Același boț inform este pomenit în legătură cu Ochilă: „Parcă-i un boț-chilimboț, boțit, în frunte cu un ochi, numai să nu fie de deochi!” zice Harap Alb. Schimonositura de om este tovarăș cu celelalte onănii informe, tot un fel de țopârlani sălbatici, ieșiți din forma civilizației. De-abia Harap Alb, punându-i în slujba binelui, le dă un sens, îi aduce în lumea civilizată. În Povestea lui Stan Pățitul un boț de mămăligă uitat de om în pădure (loc al necivilizației și al forțelor infernale) este mâncat de drac. Boțul inform îi merge la inimă celui de pe „ceea lume”, nu din lumea noastră, civilizată. Nică este și el „un boț cu ochi ce te găsești, o bucată de humă însuflețită din sat de la noi.” Ce înseamnă humă însuflețită? Ne spune naratorul. Este aceea suflată de Înțelepciunea lui Dumnezeu: „Iar înțelepciunea de la Dumnezeu, când vine de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.” Așadar, boțul s-a în-suflețit. Nu mai este inform, un țopârlan sălbatic, un neostenit al minții. Boțul boț și atât este amorf, neterminat, materie neparcursă, necreată, care nu se poate parcurge pe sine. Pe când Dumnezeu îl însuflețește, dracul îl mănâncă fără nici un rost. Ignoranții, neterminații, ne-isprăviții, neparcurșii primesc un rost prin Dumnezeu, cel care aduce înțelepciunea în toate cele.

SEX-SHOP HUMULEȘTEAN… Nomenclatorul obiectelor „sexualizate” ale lumii, acumulat de-a lungul vremurilor prin imaginația și energia sexuală a umanității, este imens. Nu ar încăpea în nici un megasex-shop. Dacă ar veni vorba de un imaginar sex-shop humuleștean, trebuie spus că nici acesta nu este de lepădat. Va fi fiind deschis undeva, pe locul fostului codru al Grumăzeștilor, unde au mas peste noapte moș Nichifor și jupâneșica Malca. Și geme de produse: autohtone, dar trainice. Sau să le spunem mai bine obiecte-simboluri. În vitrine, de bună seamă, stau cuminți știuleții buclucași din Povestea poveștilor, care de care mai vâjoieți. Poate se află și prepeleacul lui Dănilă cel puios, în timp ce fratele lui n-avea nici prepeleac și nici copii. Tot aici se lăfăie, de bună seamă, păcornița cu feleștiocul și posteuca lui moș Nichifor, „care se izbeau (sexy, am zice noi azi – n.m.) una de alta când mergea căruța și făceau: „tronca, tranca! tronca, tranca.” Să nu uităm de săbiile jucăușe. Într-o vitrină trebuie să fie „sabia duhului” a călugărilor de la Durău, care năzuiau cu ea să întâlnească pe mielușelele lui Dumnezeu. În alta – sabia nemților, care au fost domoliți de maicile vărăticence, făcându-i să-și bage săbiile în teacă, căci, nu-i așa, ce-i ce scot sabia de sabie vor pieri. Bărbații știu bine „pieirea”, înmuierea asta, cum să-i mai zic! Vom găsi în sex-shop borta Olimbiadei pe post de femeie gonflabilă. Desigur este vorba de borta din gard, de care avea mare grijă moș Luca harabagiul, soțul grijuliu al tinerei nevestici, căci se înnădiseră unii la păpușoi (niște porci parcă). Mi-ar fi plăcut ca la acest sex-shop să lucreze răposatul Ion Pecie, fiindcă el cunoștea cel mai bine toate aceste lucruri. A scris și o minunată carte pe această temă: Phallusiada sau Epopeea iconoclastă a lui Creangă, Paralela 45, Pitești, 2011. După cum se vede, simbolistica sexuală la Creangă este prezentă mereu: ba se zice totul pe șleau, ba se atenuează; de multe ori sexualitatea este abia simțită sau inconștientă, alteori te izbește în obraz cu robustețea ei fără perdea. Mereu forfotind, mereu clocotind și gâlgâind. Viața, ce vreți!

RADU PĂRPĂUȚĂ este moldovean din Iași, a tradus peste 50 de cărți, este un prozator rafinat și talentat și un mare iubitor de Ion CREANGĂ…