„Onward” (înainte) este motto-ul orașului Calgary încă din 1884. Spiritul acestui motto este parte integrantă din tot ceea ce Consiliul și Administrația fac pentru cetățenii acestui oraș. Poate par vorbe goale sau slogan electoral, dar noi trăim asta zi de zi și, de curând, am văzut motto-ul pus încă o dată în practică într-o situație pe care nu ne-am fi dorit-o. Acum o săptămână a început în Calgary (și în sudul Albertei) cea mai devastatoare inundație de până acum. Sper să și rămână cea mai mare din toate timpurile. Un cumul de factori a dus la acest dezastru: o lună mai foarte ploioasă, care a îmbibat pământul până la refuz, ploi torențiale în prima jumătate a lui iunie, culminând cu ploi calde care au topit zăpada de la munte. Toate au dus la acumulări extreme de apă și, evident, revărsarea lor, inundând și distrugând tot ce le-a ieșit în cale. Calgary este străbătut de două râuri, Bow și Elbow, ambele contribuind din plin la inundația din ultimele zile. Începând de joia trecută, în oraș a fost instituită starea de urgență, iar 6 zone și centrul au fost evacuate. Aproximativ 75.000 de oameni au trebuit să-și găsească adăpost pentru câteva zile în centrele amenajate în acest sens sau pe la prieteni, rude, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți.

Nu vreau să vă spun despre urmările inundației, care nu sunt nici mici și nici puține, ci mai degrabă aș vrea să vă spun câte ceva despre solidaritatea și spiritul din aceste zile în Calgary.

Am fost foarte impresionat, chiar șocat, de felul în care această situație extremă a fost gestionată, începând de la primar și autoritățile locale, până la oamenii „de rând”. Scriam într-un post pe blogul familiei noastre (tecufamily.blogspot.com) despre primarul orașului Calgary, Naheed Nenshi, că este un primar nepereche fiindcă nu se dă în lături de la nimic. A fost narator într-un spectacol muzical de Crăciun, citește povești copiilor, participă la tot felul de manifestări la care nu te-ai aștepta să vezi un primar… este un primar altfel, ce mai. Nu am știut însă cât de „altfel” este până nu l-am văzut cu toții gestionând criza inundațiilor cu o simplitate și o putere ieșite din comun. A susținut conferințe de presă, pentru a ne ține continuu informați cu tot ce se întâmplă, de câteva ori pe zi, de parcă nu ar fi dormit deloc. A dat dovadă de un leadership incredibil și a făcut totul ca la carte, fără a da impresia că depune cine știe ce eforturi pentru asta. Ce-i drept, a fost ajutat extraordinar de mult și de echipa pe care o are și de mulți, foarte mulți oameni din Calgary, Alberta și nu numai.

Vă spuneam, mai devreme, că am fost impresionat de solidaritatea oamenilor de aici. Iată doar câteva exemple, puține, de care am aflat:

–         imediat ce a fost declarată starea de urgență și oamenii, îngrijorați, au început să ia cu asalt magazinele pentru a-și face provizii, Superstore, un lanț de supermagazine canadian, a ieftinit apa și a făcut comenzi suplimentare de apă îmbuteliată;

–         sute de polițiști, militari și pompieri au venit din Edmonton (300 de km nord de Calgary) să ajute;

–         toate magazinele mari au făcut donații de produse sau bani prin Crucea Roșie pentru ajutorarea sinistraților;

–         imediat după evacuare, foarte mulți oameni din zonele neafectate au postat anunțuri că îi pot primi la ei în case pe cei care au fost evacuați și nu au unde să stea pentru câteva zile;

–        de câteva zile a început curățarea orașului, iar primarul a făcut apel la noi toți să ne oferim voluntari pentru asta. Și-au planificat că vor veni în jur de 500-600 de oameni. S-au înșelat. Au venit peste 7 mii! Au fost nevoiți să-i trimită acasă pe cei mai mulți dintre ei, dar oamenii nu s-au lăsat. Au găsit familii care aveau nevoie de ajutor să recupereze ce le-a mai lăsat apa prin case…

–         Jason, un domn din Saskatoon (provincia Sasckachewan), oraș situat la 615 km est de Calgary, care deține o firmă și are, printre altele, un utilaj de pompare a apei, a venit împreună cu băiatul lui până aici să ajute. S-a dus în zonele afectate ale orașului, a bătut din ușă în ușă și le-a scos oamenilor apa din subsolurile caselor. Gratis!

–         Lammles, un cunoscut magazin care vinde încălțăminte și îmbrăcăminte western, a donat 100 de perechi de bocanci utilitari pentru voluntarii care au ajutat la curățarea zonelor afectate;

–         o fostă colegă s-a dus cu fata ei de 10 ani să cumpere haine de la Target și să le doneze sinistraților. Când au aflat cei de la magazin pentru cine sunt hainele, le-au făcut imediat o reducere de preț…

–         chiar și mulți dintre oamenii care nu au putut să ajute fizic la curățenie, au dat totuși o mână de ajutor. S-au dus „cu de-mâncare la câmp”, adică au dus mâncare, apă și chiar prăjituri voluntarilor mânjiți cu noroi din cap până în picioare.

Aș putea să continuu cu alte exemple, dar mă opresc aici. Cred că am reușit să redau puțin din spiritul Calgary-ului în momente de criză. Sunt mândru că mă pot numi calgarian (de fapt, și calgarian, că târgoviștean o să fiu întotdeauna). Am să închei aici această relatare printr-un citat pe care, printr-o coincidență fericită, tocmai l-am primit prin email:

Nu contează că ai căzut, atâta timp cât culegi ceva de pe jos în timp ce te ridici. (Paul Avery)

Toate cele bune și sper să revin cu un subiect mai vesel data viitoare.

RADU  TECUCEANU  locuiește în Calgary – Alberta, Canada, este absolvent de ASE –  București și, mai ales, de CARABELLA…