Dacă v-ați întrebat ce loc să mai vizitați, pot să vă recomand cu încredere o vizită la Cernăuți, acolo unde frații noştri români trăiesc atât de liniştit şi de frumos. Știu că nu este o țară care să fie doldora de turişti străini şi probabil că nici eu nu aş fi ajuns acolo prea curând, dar m-am hotărât să particip la un festival internațional de folclor, „În grădină cu flori multe”.

Am ştiut de la bun început că o să fie o nouă experiență fantastică pentru că ardeam de nerăbdare să vină ora plecării. Tot la fel de repede s-a lăsat şi seara, iar după aproape 600 de kilometri parcurşi, destinația mea avea să fie undeva pe partea dreaptă… Noaptea a trecut ca un fulger! Dimineața, am îmbrăcat alături de micuțul meu coleg de cântec, Alex Garzia, straie populare româneşti şi am pornit la festivalul nostru.

În ceea ce priveşte performanțele noastre, am adus acasă, la Clubul Victorioşilor din Târgovişte un premiu II (Alex Garzia) şi un premiu de finalist (Roxana Clopotaru). Dacă nu aveți vreo treabă cu cântatul ca să ajungeți pe la festivalurile ucrainene, faceți-vă totuşi drum şi vizitați Ucraina și Cernăuțiul.

Am să vă povestesc acum despre câteva locuri care merită să fie văzute de cât mai mulți oameni. Primul despre care aş vrea să vă vorbesc este Palatul Mitropolitan din Cernăuți. Odată ajunsă în fața acestui loc, am simțit emoție, splendoare, curățenie, parfum, culori, eleganță…Razele soarelui ațipesc pe turlele prețioase, pe mozaicul elegant, pe uşile de lemn bătrân, cu miros de ani, iar tu te poți scufunda uşor într-o mare de libertate. Pentru câteva minute îți vine să crezi că eşti prințul sau prințesa palatului şi că toate păsările cântă arii spectaculoase pentru tine. Un alt loc deosebit este biserica „Sfântul Nicolae”. Ascuns într-un colț de stradă din Cernăuți, prețiosul monument a fost construit doar din lemn şi datează de prin anul 1600…

Nu avea icoane de aur sau argint, dar era prețioasă… De la primul pas făcut spre interiorul bisericuței se puteau observa adevăratele bogății: pereți împodobiți cu covoare şi carpete, icoane deosebite, picturi originale, toate vechi, păstrate cu grijă şi cu speranța că cineva va mai trece din când în când să se roage pe acolo. O bătrânică era cea care avea grijă de tot ce se întâmpla acolo, şi chiar dacă nu ne înțelegeam prin cuvinte, ne-am înțeles din priviri. Din prima secundă am văzut ce suflet mare are, şi după ce ochii noştri au stat de vorbă, a venit momentul ca eu să plec. Nu ştiu de ce, dar mi-a fost foarte greu să îmi iau rămas bun de la acea bătrânică. Am îmbrățişat-o cu drag şi m-am simțit ca şi când m-ar fi îmbrățişat bunica mea, cea de care îmi e atât de dor…

Pe străzile frumosului oraş se plimba acum foarte mulți ani marele poet Mihai Eminescu. Acolo a învățat la Național Hauptschule după care între 1860 şi 1861 a fost înscris la Obergymnasium, care era atunci singura instituție de învățământ liceal din Bucovina. Profesor de română i-a fost Aron Pumnul, cel care îi acorda întotdeauna note maxime lui Eminescu. În Cernăuți există şi o stradă ce poartă numele lui Eminescu, poetul român de neegalat. Totul e frumos acolo: de la arhitectura splendidă a clădirilor, până la oamenii simpli.

Istoria ne-a lăsat foarte multe poveşti despre Mica Vienă, aşa cum mai era numit prețiosul oraş care de mai multe ori a fost ocupat de Armata Sovietică în final rămânând parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. Încă se mai vorbeşte româneşte, încă se mai simte acolo suflet românesc. Linişte, cultură, istorie, soare, bucurie, simplitate, călătorie, toate sunt despre un singur oraş, Cernăuți, locul în care aerul are iz de frăție…