Mereu mă întreb ce sunt. Mereu mă gândesc la un răspuns cât mai filosofic. Dar nu ştiu de ce fac asta când răspunsul e logic şi clar ca lumina zilei.

Sunt un adolescent.

Da, sunt fiinţa aia care nu e nici copil şi nici adult, dar se comportă des ca una din astea două. Sunt specia aceea de om care e împotriva oricărei reguli şi care vrea mereu să iasă din mulţime. Sunt cel căruia nu-i convine niciodată ce spun părinţii şi se ceartă cu ei tot timpul.

La ce mă pricep cel mai bine? Overthinking. Da, nu are o traducere proprie, dar ştim cu toţii ce înseamnă şi că o facem mult prea mult. Mă pricep să mă îndrăgostesc de cine nu trebuie şi de mine să se îndrăgostească cine nu trebuie. Mă pricep să-mi fac prieteni şi să-i pierd. Mă pricep să stau ore în şir pe reţelele de socializare şi să vorbesc pe whatsapp continuu. Ştiu foarte bine să visez la fotomodele, să fiu mereu pornit împotriva şcolii, să mi se pună pata de la orice lucru neînsemnat, să mă uit la filme şi seriale până îmi cad ochii din cap, să mă cert şi să mă împac cu prietenii după ce le dau block, să îmi fac scenarii, să mă culc la 5 dimineaţa, să am stări proaste din varii motive, să fiu îngrijorat că nu voi face nimic cu viaţa mea sau să ascult ore în şir aceeaşi melodie.

Sunt încăpăţânat şi gânditor. Sunt nehotărât şi demotivat. Sunt leneş şi dezordonat. Sunt prost dispus şi împiedicat. Mi se spune că sunt prea rebel şi nu ştiu să respect regulile. Societatea mă vrea în rând cu ceilalţi.

Eu, însă, am mereu alte idei. Trăiesc după propriile reguli. Vreau să fiu diferit. Vreau să greşesc şi să tot repet acele greşeli până învăţ ceva din ele. Vreau să trăiesc fiecare clipă la maxim deşi nu ştiu cum. Vreau să mă distrez şi să fac orice îmi stă în putinţă ca să fiu fericit. Vreau să îmi văd prietenii fericiţi. Vreau să fac oamenii să zâmbească. Vreau să aduc o schimbare. Nu, vreau să fiu schimbarea.

Vreau să însemn ceva şi să nu rămân un număr între nişte ani. Vreau ca la sfârşitul vieţii să am zâmbetul pe buze când mă gândesc la perioada asta. Vreau totul. Vreau să mă simt infinit în fiecare clipă.

Am multe defecte de care sunt conştient şi multe calităţi de care nici nu am habar. Ceilalţi îmi judecă fiecare mişcare şi mă numesc impertinent. Mă stresez din cauza lucrurilor pe care nu le pot controla. Îmi pun la îndoială existenţa şi aştept semne. Nu sunt sigur de nimic şi risc la fiecare pas. Iubesc şi sufăr şi nu înţeleg de ce toate mi se întâmplă mie. Dar totul e perfect normal.

Sunt un adolescent şi cred că asta spune totul despre mine. Sunt un adolescent şi nu m-am simţit niciodată mai viu ca acum.

SABYN ALEXANDRU RUSU e în clasa a X-a și este prietenul nostru, junior la „Cultura de sâmbătă”…