O CALE-N DAR
Dacă-am scri cu miez de pâine
fără vină sau prihană,
literele, până mâine,
păsărilor le-ar fi hrană.
Păsărilor, le-ar fi hrană
litera din miez de pâine
fără vină sau prihană, –
dac-am scri de azi pe mâine.
Dac-am scri de azi pe mâine,
fără vină sau prihană,
litera din miez de pâine
le-ar fi păsărilor hrană.
*
Dac-am scri cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul,
n-am citi decât în ele,
care ne arată drumul.
Scrisul nostru-ar fi chiar drumul
însemnat cu pietricele
de culoare gri, ca scrumul, –
dacă n-ar fi ca, pe ele,
de culoare gri ca scrumul,
ploaia lungă să le spele,
destrămându-ne tot drumul
presărat cu pietricele.
ZICALA LA ZI
Sub luna prea galbenă, lumea
stagnează în blond;
identice, luna şi lumea,
der Mond & le monde!
ALCOHOLINAIRE, ÎN 1909
O damă,-n ’909
(cât de albaştri-i pot fi ochii!)
în otomana unei rochii
mov-purpurii, cu fir şi două
plătci îmbinându-se pe umeri
precum tunicile elene;
o damă unduind alene
ca lebăda, – pe când tu numeri
minutele pân-o să sune
de miezul nopţii şi-al speranţei;
şi e ca tricolorul Franţei
obrazul damei importune,
căci de-o aşa splendoare,-ncât
ţi-e teamă să începi o nouă
idilă,-n ’909,
şi să-i săruţi prelungul gât;
sau (pe când domnii toţi fac sluj
în jurul ei, iar les bas-bleus
scot roşul fard din tub etanş
şi-şi dau pe buze cu alt ruj)
să-ţi culci obrazul cald, în dans,
pe-obrazu-i aux couleurs de France:
yeux bleus
dents blanches
lèvres très rouges
ZICALA LA ZI
– Noaptea e un sfetnic bun.
– E bun şi-un sfeşnic…
CRONICA ROZ
Ţi-aş scrie cu roz
(& pour cause),
pe rogoz,
sau cu frez
pe orez,
ciclam,
însă n-am
decât negru
integru,
Dragă Radule Vancu,
n-aş vrea să intru cu gheata,
nici bocancu,
în sufletul cărţii dumitale
duminicale,
gata,
mereu, de surprize
şi hipersensibilă
ca nişte vibrize
de pisică mult-extensibilă
(astfel fiindu-i rasa);
plină de umor
şi fără umoare
sumbră,
precum şi de-amor
şi (în umbră
de-armoare)
o vagă rumoare
de aripi de molie (cenuşăreasa
lepidopterelor) tot mai avidă
de-aridă
matase
şi stofă, –
ca poetul, de-o strofă
şi încă una
când Majestatea Sa, Luna,
ninge cu-argint peste case, –
numărul cărora,-n loc
de 13, e 11 bis,
ca să-i poarte noroc
lui Sebastian în vis, –
ce nu ştiu dacă-i un făt
sau o carte…
(Şi aşa mai departe
şi mai neîndărat!)
Ca să primiţi misiva
voi închiria un chervan,
vizitiul căruia fi-va
ZICALA LA ZI
[limerick]
Un june, pare-se, virgin,
pen’că iubita nu-i da gin,
ajunse a-l
urî mortal,
devenind, astfel, misogin.
CINE-I ALB CU NEGRU?
Cine,
oare, negru e cu alb?
Dacă nu ştiţi, – e mai bine
mucles, decât răspuns calp.
Ce-i împiedică să treacă
unul – cum vedeţi – prin altul?
Negrul, el nu vrea să treacă,
sau nu vrea să treacă albul?
Dacă, dragi copii, nu sunteţi
foarte siguri: negrul/albul?
eu vă rog să nu răspundeţi,
că nu vă ia nimeni scalpul!
Capul, nimeni nu vi-l ia…
Deci, să punem punct poveştii
ăsteia (sau ăleia?), –
căci răspuns nu au nici peştii,
care tac, în rest, ca peştii.
ZICALA LA ZI
Sic transit gloria mundi:
din dandy, ajungi dundi!
ÎN ZOAIE
zac rubine şi topaze
menite gurii de canal, hulpàve,
sustrase orişicărei sfinte paze
a îngerilor ce-au uitat de „Ave
Maria” şi de „Sanctus, sanctus, sanctus
Dominus Deus Savaoth!” (ce-aduce,
între basilicalii muri, a planctus
illisae cautibus undae). – Unde
le mai sunt, astăzi, àrmiile caduce,
cu-oşteni pierduţi în hău şi nemaiunde, –
privind de neacolo, chiar inermi
cum sunt, la noi, ca la un ghem de viermi…
ZICALA LA ZI
Siamezii samoezi
îşi sunt şi extremi, şi mezi.
FABULA CONTULUI FB & A (VI)CONTELUI (VI)CLEAN
În iazul contelui viclean
vicontele a prins un clean
pe care, vrând s-ajungă conte,
l-a dus, plocon, lu’ domnu’ conte;
care s-a prins, fiind viclean,
că era vorba de un clean
din propriu-i iaz, – al lu’ dom’ conte…
Morală:
Vicontele-a rămas viconte!
ZICALA LA ZI
Bancnotele, cândva, se şifonau;
acum, se sifonează.
(F)RONDEL
În căsuţele din cuburi
locuite de păpuşi,
îs de toate, chiar şi tuburi
de neon, dar nu sunt uşi,
pentru că nu-s holţşuruburi
şi nici meşteri lăcătuşi
în căsuţele din cuburi,
locuite de păpuşi.
Noi, cu ele,-am bea prin cluburi,
dacă şi-ar ieşi (dar nu-şi!)
din rigidele calupuri
sau din, cel puţin, mănuşi, –
în căsuţele din cuburi.
ZICALA LA ZI
Noi oferte
de ouă fierte!
SONET
Cum cei ce pe coşciugele toscane,
soţ şi soţie, într-o rână-mi stau
ca la ospăţul din ajun, şi au
surâsul echivoc al unor stane
ceramice, prin care par că dau
de înţeles, întinşi ca pe divane,
că aşteptările de-apoi sunt vane
şi că nemoartea e chiar asta…
Sau
ca Pedro şi Inés, în decubit,
cu mâinile pe piept şi talpă-n talpă,
pentru ca,-n ziua zvonului subit
al surlei (celei ce va fi părut
urechii cestorlalţi o larmă calpă),
ei doi să se ridice-ntru sărut!
ZICALA LA ZI
Nu înghiţiţi umbrèle: vi s-ar putea deschide!
Acuarela din aval poartă numele de Newtombrelă (de dragul „discului” faimos); şi este reprodusă,-n ocurenţă) pentru, mai ales, Corina Margareta…
Ea, acuarela, are şi un text, intitulat, de altfel,
NEWTOMBRELĂ (lied naiv):
Cumpără-ţi o newtombrelă,
domnişoară Turnesol, –
lăsând baltă, la pubelă,
şi ploier, şi parasol.
Benzi color, ea are, şapte
între spiţe de argint
şi-i sensibilă la şoapte
de seducţie şi alint *.
Dungile nu i-s egale,
spectrul, însă, e complet,
derulându-se agale
de la roş’ la violet.
Roşului i-e dat să-nceapă
septuorul virtuoz;
dacă,-ntr-însul, picuri apă,
roşul se preface-n roz;
după el, oranjul este
(care circulă,-n comerţ,
ca naramză) un amestec
între tonul prim şi terţ;
terţul e culoarea galben,
ce-i cu soarele-n ecou, –
îl găseşti, la gât, în salbe,-n
frunze, toamna, sau în ou;
verdele-i culoare-a patra,
care, cufundată-n Nil,
nu se-mbracă-n muşchi, ca piatra,
ci se schimbă în vernil;
e albastru-a cincea maslă,
căreia,-n alianţă cu
galbenul, îi e odraslă
verdele de mai acu;
indigoul e a şasea
şi ocupă,-n curcubeu,
loc puţin, ca şi-n mătasea
newtombrelei, – ţi-o spun eu;
când albastrul şi cu roşul
se întrepătrund, atunci
violet se face-n coşul
cu friabili irişi lungi…
Dacă,-n fiece culoare
pătimeşte albul pur
al luminii, – în paloare
mântuirea e, ţi-o jur!
Şapte, benzile, la număr,
au un singur alibi:
dacă o roteşti pe umăr,
newtombrela va albi.
(Rog, în rest, să nu te superi,
domnişoară Rogvaiv,
că un lied cu întreruperi
şi-ntorsùri, nu-i prea naiv.)
* Ca a lui Søren Kierkegaard.
ZICALA LA ZI*
Ce e,-n mână, numai turtă,
iar în gură, numai dulce,
e, în burtă,
turtă-dulce!
* “Pentru copii şi pentru rafinaţi”.
ȘTEFAN FOARȚĂ este critic literar, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, unul dintre cei mai importanți cunoscători ai misterelor limbii române…