Șerban FOARȚĂ – Tălmăciri

https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xla1/v/t1.0-9/12316076_1530900173900094_6520790933522182703_n.jpg?oh=ffbd99328c1118e34efe91c71ca54b47&oe=57E18707&__gda__=1471558089_32529b923e8bc60043d199007f9578871.

LE CERF-VOLLARD

Un tableau s’envolant
vers le haut ciel de l’art
comme un beau cerf-volant,
s’appelle un cerf-vollard.

Son inventeur, Monsieur
Vollard, au lieu d’étoiles,
aimait voir sur les cieux
un millier de toiles.

Le cerf-vollard suppose
une pointe de noir
et un amas de rose, –
quant à Monsieur Renoir.

Le cerf-vollard d’Edgar
Degas est périlleux,
comme le grand écart
d’une danseuse en bleu.

Celui de Paul Cézanne
est le jouet d’un homme
aux mains moins artisanes
qu’éprises d’une pomme.

Un tableau s’envolant
vers le grand ciel de l’art
comme un beau cerf-volant,
s’appelle un cerf-vollard.

Căprioara-Vollard

O masă de zbor departe
La vârf cer arta
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.

Inventatorul Său, domnule
Vollard, în loc de stele,
Iubit văzând pe ceruri
O mie de tablouri.

Căprioara-Vollard ghici
Un indiciu de negru
Şi o grămadă de roz, –
Pentru ca dl. Renoir.

Căprioara-Vollard Edgar
Degas este periculoasă,
Ca spagatul
O dansatoare în albastru.

Paul Cezanne
Este jucăria unui bărbat
Mâinile puţin artisanes
– iubitoare ca un măr.

O masă de zbor departe
La cerul mare de artă
Ca un zmeu frumos,
A sunat un cerb-Vollard.

2.

PODUL MIRABEAU

Sub podul Mirabeau se duc la vale
Şi Sena şi
Iubirile-mi Cu cale
Ar fi să te şi bucuri după jale

Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu

Ţinându-ne de mâini am tot petrece
În timp ce sub
Pod viu de braţe trece
Unda privirilor mereu mai rece

Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu

Trece ca apa asta indolentă
Tot ce iubim
Şi-i greu că viaţa-i lentă
Pe cât speranţa e de violentă

Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu

Trec zile trec iubiri cărora trena
Le-o vom fi dus
E tot mai goală scena
Sub podul Mirabeau se scurge Sena

Noapte sună-ţi ceasul tu
Zilele se duc eu nu

3.

R.M. RILKE: ÎN CERCURI TOT MAI LARGI…

În cercuri tot mai largi, dintr-unu-ntr-altul
trecând, petrece-mi-se viaţa. Cel
din urmă, nu cred să-l parcurg. Tresaltul
inimii mele, însă,-i pentru el.

Pre Domnu-l tot înconjur, ca pe-o turlă,
de mii de ani, fără a şti nici eu
ce sunt: furtună? Vultur? Glas de surlă,
prea tare răsunând în Dumnezeu?

·