Xxx         România ocupă locul 60 într-un top al prosperităţii pe 2014, în coborâre cu cinci poziţii faţă de anul trecut, fiind depăşită de statele vecine Bulgaria şi Ungaria, precum şi de ţări ca Mongolia, Kazahstan, Uzbekistan sau Belize, potrivit unui studiu realizat de institutul britanic Legatum.  Chiar dacă asemenea clasamente sunt relative, ele arată totuși o tendință. România este o țară subdezvoltată și fără posibilități de ieșire din această situație. De ce sunt atât de categoric? În toate manualele bune de geopolitică, atunci când se analizează o țară, pe lângă teritoriu, resurse, populație, se aduce în discuție încă un element: voința. Voința de a avea un grad ridicat de independență politică și economică, voința de a juca un rol regional sau global. Or, România stă foarte prost la capitolul voință. Dacă vrem cu adevărat să fim sinceri cu noi înșine ar trebui să recunoaștem că nu vrem să reducem corupția (legea înseamnă severitate, iar nouă românilor nu ne place severitatea), că nu vrem să terminăm cu clientelismul (ne simțim chiar bine atunci când un guvern ne dă un litru de ulei, 10 lei la pensie sau ne angajează o rudă), că preferăm scandalul în locul decenței, că nu ne place să fim solidari, că nu vrem să cunoaștem mai mult (ne place să trișăm, să plagiem, să furăm).

Xxx         Există o preferință a oamenilor pentru mediocritate? Se pare că da, altfel nu am avea guvernanții pe care îi avem și VIP-urile submediocre ce servesc drept modele pentru copiii noștri. Preferința pentru mediocritate ne menține în zona de confort. Oamenii competenți, oamenii exigenți ne pun in fața propriilor lipsuri. O persoană care și-a luat nemeritat zeci de titluri universitare și sute de doctorate, nu va dori să aibă sub ochi decât persoane și mai slab pregătite, pentru a nu-i fi umbrită „inteligenta certificată”. Din păcate, asemenea analize nu se fac pe malurile Dâmboviței. Se fac însă pe malurile Senei – eseistul Yves-Marie Laluan, doctor în economie la Sorbona, a analizat elitele politice franceze din ultimii 30 de ani. Dacă le-ar fi analizat pe ale noastre, cu siguranță ar fi fost mult mai optimist… Cel care a atras atenția asupra acestui fenomen a fost scriitorul Anatole France, în superba sa carte „Insula pinguinilor”, apărută în 1905.

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona , profesor asociat la SNSPA și, desigur, absolvent   de CARABELLĂ târgovișteană…