DECEMBRIE 2013 – Se vorbește foarte mult de Ucraina în ultima vreme, iar analizele din România se aseamănă mult cu discuțiile dintr-o bodegă. Așa-numiții specialiști de pe malul Dâmboviței nu au înțeles că emoționalul și propriile dorințe nu au ce căuta într-o analiză de calitate. Ceea ce s-a întâmplat la Vilnius, la sommet-ul UE, a fost un lucru cum nu se poate mai bun. Ar fi fost catastrofal ca Ucraina, o țară cu o populație de 48 de milioane de locuitori și 60 1000 kmp, să devină stat asociat al UE. Uniunea Europeană nu este în stare să rezolve criza din Cipru sau din Grecia, țări care reprezintă 0,2, respectiv 2 % din economia Uniunii. În aceste condiții cum oare să ne gândim la o posibilă asociere și apoi o integrare a Ucrainei în Uniunea Europeană? Orice proiect de lărgire a frontierelor UE implică o creștere a bugetului european, buget susținut în mare parte de acele țări care reprezintă motorul economic european. Acest lucru îndepărtează relansarea economică europeană și afectează implicit România. În plus, Ucraina are 17 milioane de rusofoni care produc 2/3 din PIB, este normal ca economia ucraineană să aibă drept partener strategic Rusia.

AUGUST 2013 – Citesc în ediția de azi din Le Monde : „Guvernul francez s-a reunit pentru a discuta despre cum va arăta Franța în 2025″. Participă și experți ai Comisariatului pentru strategii și previziuni, structură special creată pentru a imagina politici pe termen lung. Temele reuniunii guvernamentale de la Paris: noua revoluție industrială, polii de competitivitate, demografia, locul Franței într-o lume în care ponderea marilor țări emergente va fi tot mai mare, o justiție simplă și ieftină etc. Trec la România unde nimeni în 24 de ani de la așa-zisa revoluție nu s-a gândit la politici pe termen lung și unde guvernul va discuta despre cele 35 000 de euro pentru a ajuta o familie nevoiașă.

Ștefan POPESCU este doctor în istorie la Sorbona , profesor asociat la SNSPA și, desigur, absolvent   de CARABELLĂ târgovișteană…