PETRICĂ  STOICA  este absolvent al Facultății de Litere, Universitatea      „Ovidius” din Constanța, profesor, traducător și, cum zice, scriitor de ocazie, cinic din fire, cu cei din jur, dar mai ales cu sine însuși…

În mai multe cuvinte, spune mai noul nostru colaborator, m-aş descrie astfel:

m-am privit
şi stânga era
una cu dreapta
şi limba îngreunată
de materia lingvistică
amestecată
şi ochii striviţi erau
unul în celălalt
încât unul deveneau
iar stângul privea
cu uimire
uimirea celui drept
de a-l vedea pe stângul;
cu ciclopică mirare
mă vedeam aşa cum
niciodată de la Adam
înainte şi înapoi
un muritor nu mai privise vreodată
în propriile tenebre moi
căci nu mai exista
bine sau rău
om sau zeu
viaţă şi istovita moarte
iertare sau păcate
doar Eu pliat în mine
acum fără uimire
văzând cu un singur ochi
atingând cu o singură mână
mergând cu un unic picior
către întâlnirea cu mine.

  Singura modalitate de a te elibera de ispită este să-i cedezi – Oscar Wilde

Trăim într-o ţară minunată, în care ispitele pândesc la tot pasul, ne îmbie cu promisiuni deşarte, ne paralizează conştiinţa, ne curbează coloana vertebrală. România ne îmbie cu un cântec de sirenă şi cu promisiunea că e întotdeauna loc de mai bine. Sunt atât de multe tentaţii, încât îmi vine greu să aleg cu ce să încep.

România este o ţară locuită pentru că este mult prea tentantă pentru politicienii şi politrucii unşi cu toate pomezile, puşi pe căpătuială, ademeniţi de comisioane colosale din contracte şi privatizări dubioase şi mânaţi de interese meschine şi mult prea personale, mascate prin discurs demagogic construit cu o minunată limbă de lemn. România este locuită pentru că (încă) mai are păduri falnice, unele reduse la stadiul de butuci pentru export, motiv de îmbogăţire pentru diverşi indivizi afiliaţi politic sau nu.

România te îmbie cu mici, bere, circ şi pâine la fiecare patru ani, cu ocazia unor chestii dubioase, numite pompos alegeri democratice, când oamenii se vând ieftin şi cumpără scump iluzia că sunt liberi.

România îţi face şăgalnic cu ochiul să arunci mizeria pe străzile cu pubele inexistente, prin parcurile ce abundă în coşuri de gunoi pentru care trebuie să faci maraton ca să le găseşti, pe trotuarele proaspăt recondiţionate cu pavele supralicitate pe bani publici, unde câinii plantează capcane biologice.

România te convinge că nu-ţi doreşti să trăieşti altundeva în lume cu birocraţia extrem de eficientă în a te pune pe drumuri inutile, cu angajaţii publici cu mofturi de veritabili patroni, cu poliţiştii care te pândesc să-ţi dea amenzi, cu radarele mascate în maşini civile, cu căruţele care circulă nestingherite peste tot, dar mai ales pe unde nu au voie, cu gropile care aşteaptă să-ţi rupi maşina în ele, cu circulaţia pe benzi imaginare (din fericire, românilor nu le lipseşte imaginaţia, mai ales cea bolnavă).

România ispiteşte oamenii cu şpagă instituţionalizată, corupţie de la mic la mare, miros îmbietor de bani nemunciţi, bădărănie, lipsă de civilizaţie, spitale în care trebuie să vii cu medicamente de acasă, şcoli dotate la nivelul secolului trecut, autostrăzi inexistente, preţuri aberante, taxe şi impozite ce sfidează orice logică.

România ademeneşte mai ales oamenii de valoare, care dau cu piciorul ocaziei de a munci pe bani în ţări civilizate doar pentru a sta aici, unde sunt ignoraţi, daţi la o parte, batjocoriţi şi umiliţi. Şi, pentru că suntem oameni, iar a greşi este omeneşte, cedăm ispitei şi rămânem în acest spaţiu balcanic, fanariot şi feudal.

Există şi multe lucruri bune în această ţară specială, pe care nu mi le amintesc, oricât m-aş strădui.

Data publicării: 08 noiembrie 2013