1. Cum a ajuns statul cu genunchiul pe gâtul privaților

Am vorbit cu patronul unei mici firme de aiurea din țară. Ne știm de ceva ani și omul e mai deschis față de mine. ”Sunt pe la bancă că trebuie să bag salariile la oameni. Mari salarii. 2500 de lei de persoană pentru un inginer care are o grămadă de răspundere.” Își mai trage un pic sufletul ca și cum are o durere. ”Nu știu cum să fac, dar am o gaură de 20 de mii de lei pe care o trag după mine de la începutul anului. Pur și simplu nu mai fac bani să ies pe zero. Continuă să citești →

1. Legea 51%. După populism nu răsare nimic

Uitați-vă un pic la fotografia acestui articol. Șase sortimente de cartofi, să tot alegi. Pungi diferite, marketing isteț, prețuri pe măsură. Eu vreau însă produse românești. În tot magazinul nu este niciun cartof românesc. Și nu e ca și cum România nu ar face cartofi. Dar România nu este în stare să găsească un sistem prin care alături de cartofii americani, belgieni, francezi și egipteni să-și pună proprii cartofi. Continuă să citești →

1. Conversia s-a înecat în populism

Probabil că a trecut neobservat în ansamblul general că legea conversiei a fost respinsă de Curtea Constituțională. Neobservată de majoritate, cu siguranță resimțită adânc de cei aproximativ 40 de mii de oameni care așteptau această lege ca pe o speranță.  Legea ar fi adus cursul francului, la plata ratelor, la un curs acceptabil pentru clienții băncilor. Aceste rate au crescut în ultimii ani în medie cu 60 la sută, dar foarte posibil ca unii oameni să plătească mai mult. Dureros și injust ca această pierdere să fie susținută doar de client, nu și de bancă. Continuă să citești →

1. De ce la noi zăpada o să fie mereu un coșmar

Cred că am ieșit printre primii în oraș ieri dimineață. Singurele drumuri cât de cât practicabile erau cele principale. Nu se putea circula pe străzile mici, nu se putea merge pe trotuare. Sute de oameni mergeau doar pe stradă, erau coloane de zeci de autobuze, iar o grămadă de mașini mici au ieșit în stradă doar ca să se blocheze. La prânz, când am plecat de la muncă, lucrurile arătau cam la fel, doar că erau pe străzi mai mulți oameni care lucrau la curățat. Dar nu reușeau să dea capăt la muntele de zăpadă. Și asta dintr-un singur motiv, pe care toți politicienii din România l-au ignorat: accesul și libertatea de a circula cu mașini în oraș. Continuă să citești →

1. Guvernul a ratat vaccinarea obligatorie. Dar face un lucru important

Dacă e să tragem o concluzie din Legea Vaccinării, aflată în circuit de avizare, atunci vorbim despre faptul că vaccinarea nu este obligatorie. Cel puțin așa înțelegem din declarațiile ministrului și ale purtătorilor săi de cuvânt. De fapt, singurul lucru care pare obligatoriu este că părinții copiilor, cei care nu vor vaccinarea, trebuie să se prezinte la cursuri de informare. Continuă să citești →

 1. Tu ce faci când Negoiță și Trump nu plătesc taxe?

Fiscul a început controale pe la asociațiile de proprietari din România. Sunt urmăriți cei care au chiriași în apartamente. Și Fiscul vrea să vadă câți dintre aceștia își plătesc taxele. Dragoș Doroș, șeful ANAF spusese de ceva vreme că urmează treaba asta. Fiscul din România spune că ”nedeclararea unor sume modice” a ajuns un fenomen îngrijorător în România. Elanul acesta administrativ s-a mai produs de două ori. O dată în 2009 și o dată în 2011. Continuă să citești →

1. Cum să omori capra vecinului. Studiu de caz tipic românesc: Două Lozuri

Sâmbătă dimineață mă uit pe IMDb. Bag un ochi să văd câte ceva legat de Două lozuri că voiam să mergem la film. Wow, 8,90 nota de pe IMDb! Cred că e cea mai mare notă pe care am văzut-o la un film românesc în ultimii ani. M-am bucurat, mai ales că toată lumea care l-a văzut îmi spusese zilele astea că „am râs de m-am dat cu capul de scaun.” Am și văzut ulterior că oamenii au mers la film. Peste 27 de mii, cu o sută mai puțin decât cei care au văzut filmul săptămânii, Fata din Tren. M-am bucurat pentru Bucur, Papadopol și gașca de acolo, nu numai pentru că am lansat filmul la Digi FM, dar și pentru că e un film de public. Unul la care, vorba lui Dragoș, ”băi, nu am mai mâncat ciorbă”, deși mie mi-a plăcut și în Polițist Adjectiv. Doar că azi când am deschis IMDb-ul, filmul ajunsese la nota 5,60. WTF? Nimic nu se pupa cu ce-am auzit. Am intrat la ratings și-a văzut că cineva a avut amabilitatea să le dea în ultimele ore 340 de note de unu. 340. Continuă să citești →

1.Marea crimă a lui Cioloș: vrea să fie modest – Cioloș se suie în avion și stă la clasa economic.  O stewardesă insistă să-l ducă la clasa business. Omul vrea totuși la economic, laolaltă cu întreaga delegație. E deja un gest că se află într-un avion de linie, darămite că stă la un loc cu lumea obișnuită. Fotografia cu acest moment este dată de TVR. Apoi apare și povestea în care premierul își cer scuze că pasagerii trebuie să aștepte ca să coboare el. Sunt prea bătrân în presă ca să cred că astea se mai întâmplă de la sine. Continuă să citești →

Legea mâncării românești e profund socialistă

Îmi place să merg la supermarket, să mă plimb printre rafturi, să analizez, să mă uit la produse, să văd ce e nou, ce a mai apărut. Îmi place toată abundența și bogăția de acolo și-mi place să mă surprind cumpărând câte ceva nou. Și mai ales, îmi place să fiu atent de fiecare dată: să bag seama la calitate și pe unde sunt făcute produsele alea. Cumpăr de la firme din Moldova, de pe lângă Vaslui, încerc să ajut oamenii care muncesc mult și dau calitate și, da, includ și componenta asta românească, locală, în decizia mea. Dar e decizia mea, nu mi-e impusă, nu mi-o vântură careva pe la nas. Iar asta e  pe cale să se schimbe. Căci – iată – ni se va dicta de mâine înainte cum ar trebui să arate coșul fiecăruia de produse. Camera Deputaților va vota marți o modificare a legii de comercializare a produselor alimentare. De fapt, va obliga toate marile magazine, cu o cifră de afaceri mai mare de două milioane de euro anual, să vândă mâncare românească în proporție de 51 %. De asemenea, va fi interzis actualul sistem de taxe la raft. Reglementarea se aplică și producătorilor, care vor trebui să achiziționeze materie primă din România, dacă vor să numească produsul lor ca fiind ”românesc”. Legea este de un socialism feroce, deși ea vine de la liberali. Dar nu e vorba de un socialism corect, ci de un hei-rup populist, cu argumente de grădiniță și numai bune de vehiculat în campania electorală. Continuă să citești →

Nu e nimic de râs cu Marian Munteanu – Întâi internetul a râs în chestiunea Marian Munteanu. Dar a râs amarnic, zguduitor, apăsat, lăsând urme. A fost un fel de roast, cum ar spune americanii. Adică acel exercițiu în care un personaj este supra expus la glume. Iată: Patrick Andre de Hillerin: ”PNL iubește opoziția. Opoziția și procentele mici.” ”Cu Marian Munteanu primar, Dan Puric ar fi numai bun de prefect.” Alin Bogdan: ”Ar fi timpul ca PSD sa pluseze sa-l aducă pe Miron Cozma.” Oana Dobre: ”Sper că, totuşi, furnizorii de panseluţe rămân tot ăştia cu 20 euro/firul, nu îi chemăm din nou pe pe ăia cu 20 de bâte/parcela.” Alex Mihăileanu: ”Votaţi Marian Munteanu. Garantat de Miron Cozma.” Iar autorii populari spun: ”Caragiale nu a murit, e in permanență resuscitat. Să vă văd acum care râdeți de alegerile din State.” Ar mai fi de adăugat o umilă observație: ”în tot acest timp, o delegație de mineri disperați vin la București să ne spună că nu mai sunt mine. Darămite, politicieni.” Continuă să citești →