1. Incredibil! S-au făcut și lucruri cu cap!
Se spune că banii fac lumea să se-nvârtă. De fapt, o fixează. Atunci când banii sunt cheltuiți cu cap, banii fixează lumea în dimensiunile normalului. Își mai amintește cineva cum a fost privit Sibiul? Vă place ce se întâmplă acum la Cluj? Dacă răspundeți cu da la cel puțin una dintre întrebări înseamnă că aveți un apetit dubios în a aprecia și aplauda lucrurile făcute cu cap. Continuă să citești
Aș putea scrie cel mai scurt articol din istorie: Ce ne-a adus UE? Termen de comparație. Asta ne-a adus.
XXX În aceste zile de primăvară rece, Ion Cristoiu se arata jucăuș și abject, cu o vigoare care poate să le vină numai celor fecunzi în venin. Singurul personaj din literatura universală cu care pot să îl asemui este Piticul Cinabru: candid în manifestare și odios în ființă, drăgălaș ca apariție și trist ca destin. Ion Cristoiu este Piticul Cinabru al jurnalismului românesc. Continuă să citești
ÎMPREÚNĂ adv. La un loc; laolaltă, depreună, delaolaltă.
ÎMPREÚNĂ adv. v. concomitent, paralel, simultan, totdeodată, totodată. ÎMPREÚNĂ adv. În asociere unul cu altul (sau cu alții); laolaltă; la un loc.
împreună adv. în unire cu altul, în societate: a merge, a lucra împreună.
împreúnă adv. (în, pre și una). La un loc, în unire: a locui împreună cu altu. Continuă să citești
1.Țara o arde pe comedie – Cu mulți ani în urmă lucram la un ziar local. Și între articole se strecura obligatoriu și horoscopul. N-aveam cititor în stele, așa că zodiile se copiau elegant de prin diverse reviste vechi și chiar foarte vechi. Toți știam asta. Toți! Dar asta n-o împiedica pe o fătucă de-acolo să stea cu pagina de ziar în mână și să parcurgă cu voce tare cele scrise pentru zodia sub care se născuse. Apoi zâmbea și șoptea: se întâmplă, așa e! Se potrivește! În seara asta mă uitam la tv. Între invitați era și Turcescu, astăzi deputat ales. Și despre el s-ar putea spune că e un personaj din vechile reviste, un personaj interesant pentru cei care cred și citesc în stele. Continuă să citești
Anul 2016 – A marcat un deceniu de când comunismul a fost condamnat oficial în Parlamentul de la Bucureşti, dar a fost şi momentul în care “stânga” a revenit majoritar în acelaşi parlament. Un eveniment trecut şi unul recent, aparent de neasociat, pe fundalul cărora a apărut al treilea volum al Istoriei comunismului în România (1972-1975), în coordonarea istoricilor Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. Relevanţa acestui demers editorial ar trebui să fie evidentă de la sine: formal, Statul român s-a dezis târziu de etapa sa comunistă, mai ales dacă raportăm gestul politic al condamnării la modul violent şi tragic în care s-a produs faptic această despărţire, în Decembrie 1989. Continuă să citești
1. România reală
Colegii matinali, de la DigiFM, au căutat de 1 Decembrie să afle de la oameni cum e România reală. Când le-am aflat intenția am încercat să proiectez și eu un răspuns. Eu cum văd și mai ales cum simt că stau lucrurile?
Mersul trenului
Pentru un om, trenul vieţii merge adesea după cum şi-a aşezat înaintea paşilor repere solide: traverse de beton sau de lemn, şine de oţel, măcar terasament de pietriş înălţat peste linia mediană a solului. La fel este şi pentru o ţară, doar că aceasta nu se urcă într-un tren, ea merge pe reţeaua de căi ferate pe care şi-o construieşte. Continuă să citești
Care e palatul preferat al lui Tăriceanu? Partaj-Mahal
Ce cântă acum Turcescu? Drum & Băse
Ce poante nu merg la PNL? Alea cu Alinuța.
Ce film se proiectează la UDMR? La Vita e Marko Bella (*sunt 90% convins că pe-asta am auzit-o undeva!)
Ce fel de băi mai face Traian Băsescu? Băi de ce a mai rămas din mulțime. Continuă să citești
1. Zgomot. Brum și distors…
Cel mai probabil, fiecare țară are un zgomot al ei. A noastră știu sigur că are și mai știu că noi abia îl mai percepem. Nu vorbesc aici de poluare fonică. Vorbesc de un anume fenomen complex, dens și păcătos ca o ceață. Zgomotul de fond mioritic nu-ți alterează doar auzul, ci și restul percepțiilor senzoriale. Să vă exemplific: Continuă să citești
1. 
1. 
1.